Mitropolitul Ioan al Banatului îi compară pe creștini, în Pastorala sa, cu bobul de grâu cel care odată căzut în pământ „aduce multă roadă”. Credința în Înviere este curajul de a evada în lumină și de a păși spre infinit, spune IPS Ioan, care îndeamnă la iubire de aproapele și la lepădare de patimi în minunatele sale rânduri adresate de Paște credincioșilor. „Suferința este de mare trebuință pentru mântuire”, mai spune Mitropolitul Ioan al Banatului, care Îl roagă în Pastorala sa pe Dumnezeu să ne păzească Neamul și Țara. Redăm din minunatele rânduri ale Mitropolitului Ioan către credincioși:
„Iubiții mei fii duhovnicești,
Iată ce este pentru noi, creștinii, acest Praznic al Învierii Domnului: iubire și lumină. Femeile mironosițe sunt martorele marelui adevăr și anume acela că Iubirea nu moare. Ele sunt martorele Învierii Iubirii.
Astăzi, în Ziua Învierii, Hristos semnează în numele tău contractul veșniciei. Noi I-am deschis lui Hristos un mormânt, El ne-a deschis nouă, azi, porțile veșniciei.
Însă și azi gândurile omului mai sângerează, căci gândurile sunt adevărata față a omului.
Hristos S-a pierdut pe Sine pentru a mă afla pe mine. Și totuși vedem cum, în fiecare zi, se ofilesc frunzele timpului nostru și înțelegem tot mai greu gramatica libertății noastre. Trăim de parcă pe acest pământ nu ar mai fi fost nimeni înainte de noi și după noi nu ar mai fi nimeni.
Iubiților, noi I-am oferit lui Iisus o cunună de spini, pentru că aceștia crescuseră în inima noastră, însă El a făcut din ei lumină, din Sângele Său a făcut viață, din piroane a făcut ancoră, din Cruce, Altar, iar din Trupul Său, hrană vieții veșnice.
Drept-măritori creștini, în satul românesc au existat trei academii: Familia, Școala și Biserica. Aici am învățat și eu, căci m-am născut în veșnicul ieri, trăiesc veșnicul azi și mă îndrept spre veșnicul mâine.
Fraților, un fiu al satului, Horea din Albac, a oprit roata istoriei cu pieptul său, zicând: „Ale satului, nu ale împăratului! ”
Să zicem și noi ca Horea și să apărăm „veșnicia cea născută în sat” și cultivată în cele trei sfinte academii ale satului: Familia, Școala, Biserica.
Doamne, rogu-Te, nu lăsa ca noi, românii, să fim desțărați!
Iubiți credincioși,
Soarele grăiește cu noi prin lumina sa, iar Dumnezeu grăiește cu noi prin lumina Învierii Fiului Său.
Bucurați-vă în lumina Învierii lui Hristos, Cel ce este și învierea noastră!
Sursa: Newstandard
Si eu il rog pe Dumnezeu sa ne pazeasca Neamul si Tara, Acum si Pururea si-n Vecii Vecilor.
Putine cuvinte, multa iubire…
Si Il mai rog pe Tatal Atottiitorul sa pazeasca Venezuela, greu incercata din cauza initiativei lui Maduro de a introduce “petro”, alternativa la sistemul financiar-bancar sclavagist global, ocroteasca Siria, protejeze BRICS, Neamul si Tara, Lucrarea ziditoare, binecuvanteze Romania Gradina Maicii Domnului Arealul StraBunilor, PreaBunilor, ingaduie implinirea legii si a Veacului de Aur pe minunata planeta, Locul in care am vazut lumina zilei pe-un picior de plai, pe-o Gura de Rai, intre Cer si Pamant. Multumesc Doamne! Tamaduieste!