Se implinesc zilele astea trei ani de cind a izbucnit Covidul. Parca a fost ieri. Mi-e dor de mastile inutile, de militia care punea imnul la megafon, de armata care statea cu glont pe tzeava in principalele intersectii. De cimitirele inchise. De slujba de Paste cu jandarmi. De mortii ingropati cu buldozerul, in saci negri. De bolnavii de cancer care au murit in chinuri, ca nu au mai avut voie in spitale. De spitalele evacuate in miez de noapte, cu bolnavii scosi in frig cu perfuziile atirnind de ei. De certificatul de vaccinare care nu era obligatoriu, dar fara de care nu mai aveai nici un drept, nici o libertate. De izoletele pe care nu le-a folosit nimeni. De spitalele de carton. De toate pacalelile transmise cu aer superior si dispretuitor. De alegerile facute la inghesuiala. De copiii care nu aveau voie la scoala. De toti banii tocati de baietii destepti. De toate restrictiile cretine. De restaurantele inchise, in timp ce premierul fuma nestingherit trabuc in birou. De toate abuzurile pravalite asupra acestui popor care merita sa fie abuzat pina la cotor. Nu uitati. Romanii merita tot ce e mai bun. De ce? Pentru ca romanii uita. Pentru ca romanii sint mai vegetali decit salcia si mai placizi decit bolovanul. Asta e. Popor deosebit, abuzuri pe masura. Slava.
Autor: Mirel Palada
Mirele! În afara sa scrii ceva ce multă lume știe și nu uita, ce faci? Lămurește citeva sute de amăriți și ieșiți cu ghioagele în strada. Sau ai timpul limitat din cauza sondajelor!