De ce nu sînt românii supărați pe regimul neocolonialist instaurat în România, prin care se extrag resursele în favoarea metropolei?
Pentru că nu simt asta pe pielea lor direct.
În ultimii 20 de ani, le-au crescut veniturile încontinuu. Și salariile, și pensiile.
Mai ales în ultimii ani.
Drept pentru care nu-și dau seama că aceste creșteri – în cazul salariilor de la stat și a pensiilor – sunt pe seama creșterii datoriei publice.
Pacea socială este cumpărată prin îndatorarea din ce în ce mai împovărătoare a statului.
Multinaționalele plătesc doar o mică parte din taxe. Doar cele pe salariile angajaților lor.
Taxele mari, cele pe profit, le eludează prin optimizări fiscale.
Și asta doar pentru că statul închide ochii și e părtaș consecvent la această evaziune fiscală de lungă durată.
Statul are instrumentele fiscale necesare pentru a opri această imensă hemoragie de bani, dar nu le aplică.
Și lasă firmele străine să exporte plus valoarea spre centrul Imperiului, spre metropolă.
Acolo unde aceste fluxuri financiare de prăduire sînt în cele din urmă taxate, spre bunăstarea cetățenilor statelor dezvoltate unde multinaționalele își au sediul: Austria, Franța, Germania, Italia, etc.
Dar asta nu contează. E ceva departe. Nu se vede. Nu se simte.
Ce contează e că salariile au tot crescut. Pensiile, la fel. Chiar dacă inflația le-a mîncat puternic.
Iar datoria publică a statului crește încontinuu.
Multinaționalele fac evaziune fiscală sub ochii îngăduitori ai statului, indiferent ce partid a fost la putere.
Statul cumpără pacea socială mărind pensiile și salariul minim. Pentru asta, se împrumută la dobînzi din ce în ce mai împovărătoare.
Nu contează. Evaziunea fiscală nu se vede. Nici datoria publică. Iar cu inflația ne-am obișnuit deja.
Slava!
Autor: Mirel Palada
Adauga comentariu