Mirel Palada: CURS EURO VS INFLAȚIE

Din 2015 pînă acum, euro a avut un parcurs în mod artificial menținut aproape constant.

S-a depreciat cu doar 10%. De la aprox. 4,5 lei în 2015 la aprox. 5 lei în prezent.

Controlul BNR asupra cursului valutar e vechi.

Pînă în 209, leul a fost lăsat să se deprecieze în raport cu euro, pentru a merge cît de cît în linie cu inflația care a măcinat economia românească.

În schimb, din 2009 încoace, identificăm un control riguros al cursului valutar, pe trei paliere apropiate.

• 2009 .. 2011: 4.25 lei / €

• 2012 … 2017: 4.5 lei / €

• 2021 … 2025: 5.0 lei / €

Din 2009 pînă în 2025, deci, cursul valutar leu – euro a scăzut de la 4.25 la 5.0. Adică o depreciere de 20%.

În timpul ăsta, din 2009 încoace, inflația a dus deprecierea leului la 100%. Cel puțin la nivel oficial, în 2025 leul are puterea de cumpărare înjumătățită. Ce cumpăram în 2009 cu un leu, cumpărăm acum cu doi lei.

Deci leul s-a depreciat față de euro cu 20%. În schimb, inflația l-a erodat cu 100%. Deprecierea externă 20%. Cea internă, 100%.

Un gap între euro și inflație care din 2009 încoace s-a mărit în mod constant, ajungînd în prezent la 80%. Un gap favorabil exportatorilor. Și celor autohtoni. Și străinilor – multinaționalelor.

Cum beneficiază firmele multinaționale?

Inflația crește. Prețurile sînt din ce în ce mai mari. Tu, ca firmă multinațională, ai cifră de afaceri – și profit – din ce în ce mai mare în moneda locală leul. Profitul nu îți este impozitat de stat.

Cursul e relativ stabil. Schimbi din ce în ce mai mulți lei la un curs relativ constant. Obții din ce în ce mai mulți euro pe care îi transferi prin optimizări fiscale spre metropolă, unde ai sediul fiscal.

Acolo ești taxată de statul tău, care distribuie bunăstarea spre cetățenii săi – austrieci, francezi, ce-or mai fi ei. Nu români.

Astfel a contribuit BNR la bunăstarea statelor unde sînt înregistrate respectivele multinaționale.

Autor: Mirel Palada