Zice că și Nicușor a zis de autism în 2016. Și Cioloș. Și Mungiu Pippidi. Pînă și dragul de Iohannis. Toți au fost cu autismul în gură de-a lungul timpului.
Cum de suportați această stare de lucruri? De ce nu vă tăvăliți pe jos?
Eu știu un lucru simplu. Oamenii obișnuiți nu sînt nebuni la cap. La fel precum sînt reguli prin care un orb nu are voie să conducă o mașină sau un avion, la fel lumea își dă seama că nu prea ar fi bine un autist să conducă societatea.
Produce consecințe. Duce lucrurile de gard. Cum a și făcut-o, de altfel, deja în București.
Oamenii, în general, miros ipocrizia și problemele. Orbul nu are voie prin lege să pună mîna pe volan. Și nu mai moare nimeni de indignare. La fel, nu vor nici un nicușorist – uite, nu zic nici eu autist – să facă zdrențe România.
Simion pur și simplu a zis lucrurilor pe nume. He called a spade a spade. La fel precum Trump în America. Adevăruri incomode, care i-au făcut pe deontologi să se zvîrcolească în chinuri de indignare. Dar pe care oamenii normali la cap le-au primit ca pe o normalitate. În sfîrșit, are cineva curajul să spună asta, ce gîndim cu toții.
Hai, că o să fie bine. Hai, că o să vă placă. Nicușoriști. Nicușoriști everywhere.
Autor: Mirel Palada
Adauga comentariu