1. Ministrul Câmpeanu spune că profesorul se va redefini ca „facilitator către nenumăratele resurse de pe internet”.
Exact această idee, identică, stă la baza lucrării lui Iván Illich despre ”deșcolarizarea societății”. Când am scris despre Deșcolarizarea României am arătat că rețelele care au pus pe butuci sistemul de învățământ din România vor transformarea profesorului în facilitator de căutare pe google și că par a ieși, dpdv ideologic, și din negura ideilor lui Illich (că nu mai scăpăm de acest șir nesfârșit de Ilici care ne-au mâncat zilele și țara).
Cu alte cuvinte, Câmpeanu vorbește exact ca toți reformatorii școlii din ultimii 30 de ani. E, cu alte cuvinte, o unealtă. O sculă.
2. Câmpeanu a anunțat noua reformă în același timp în care a promis măriri salariale profesorilor. Prin urmare, sindicatele au înțeles mesajul și au ieșit la demonstrații cerând măriri de salarii. Nu au spus nimic sindicatele și profesorii cu pancarte pozați prin ziare despre DEPROFESIONALIZAREA pe care o implică noua reformă și digitalizarea. Cu alte cuvinte, profesorii acceptă să nu mai fie profesori dacă li se dau câțiva gologani în plus. Sindicatele au acceptat de mult ca școala să nu mai fie școală și învățământul, învățământ. Acum acceptă și această ultimă degradare. Bun: din acest moment mă voi adresa oricărui cadru didactic care nu a protestat deschis și ferm împotriva degradării statutului său profesional cu expresia ”tovarășul facilitator”. Gata cu ”domnul profesor” și cu ”doamna profesoară”. Niște oameni care pun umărul la degradarea școlii și a țării de către rețelele Cominternului educațional nu merită alt apelativ. Orice profesor reformat devine, pentru mine, tovarășul facilitator. Nu mă mai joc. E grețos ce se întâmplă.
3. Câmpeanu spune că se vor înlocui tablele negre, de ardezie, cu așa-zisele table inteligente, adică cu uriașe ecrane conectate la internet la care elevii se vor holba toată ziua. De ce face domnul ministru acest lucru? Zice el: ”Vrem sau nu vrem, ne place sau nu ne place, educația va evolua mult mai mult către digital.”
El este ministru al unei țări democratice din punct de vedere constituțional. El ocupă acea funcție pentru a pune în practică voința cetățenilor, nu pentru a ne anunța că școala se va altera indiferent de voința noastră. Nu e dictator și nici nu anunță starea vremii. Starea vremii nu ține de voința noastră, deși ni se spune că, dacă vrem și facem eforturi uriașe, putem lupta împotriva încălzirii globale. Dar acest politician de cârpă ne spune că nu putem lupta pentru o școală adevărată, normală, clasică, pentru că ”ne place, nu ne place”, lucrurile stau într-un anumit fel. Deci putem lupta împotriva încălzirii globale, dar nu putem lupta pentru a ne ține tablele pe pereții claselor și pentru a ține digitalizarea tâmpitoare în afara școlii? Putem lupta împotriva sistemului climatic, dar nu putem lupta pentru valorile care susțin școala și care fac posibilă verticalizarea omului prin învățământ și educație? Natura e la degetul nostru mic, dar cultura ne scapă? Cât de redus trebuie să fii ca să susții așa ceva?
*
Dacă lucrurile curg de la sine, ce nevoie mai avem de acești facilitatori ai schimbării silnice care sunt oamenii noștri politici? Dacă nu se poate ține cont de voința și de interesele superioare ale cetățenilor țării, la ce bun să-mi mai exprim voința votând? Adică sunt liber să aleg oameni politici care apoi îmi vobesc doar de imposibilitatea de a face ceva bun? Cetățenii sunt liberi să aleagă oameni politici impotenți și captivi? Atunci să plece acasă oamenii politici. Să renunțăm la această arhitectură a neputinței, la această Sfântă Inchiziție a Neputinței care au devenit clasa politică din România și Instituțiile Politice ale Statului Român.
Să se ia banii cheltuiți pentru salariile acestor neputincioși captivi ai propriei lipse de inteligență și de onestitate și să se folosească pentru îngrijirea copiilor orfani, a bătrânilor și a bolnavilor produși de neputința clasei politice din România.
4. De ce există MEC? Ca să ne spună care sunt trendurile globale împotriva cărora nu putem face nimic? Dar la detectat trendurile globale ale pieței muncii sunt mai buni părinții elevilor, care oricum tind a-și îndrepta copiii spre ”meserii care se caută”, adică două: medic și ITist, cu ajutorul cărora pot pleca din țara miniștrilor impotenți. Din acest punct de vedere, toată structura MEC este inutilă pentru că redundantă și mercenară. Mai bine știu părinții care e interesul copiilor lor decât ”experții” mercenari din MEC și ISE.
Ar trebui să li se restituie părinților care își retrag copiii din sistemul lor de pervertire digitalizată banii care li se rețin prin taxe pentru școală. Ar trebui să devină punct de program de guvernare pentru orice partid cu adevărat conservator. Stop digitalizării școlii publice, afară cu tablele smart ale androizilor care conduc MEC, legalizarea școlii acasă, vouchere pentru părinții care își dau copiii la școli private/alternative sau care fac școală acasă. Opriți ”progresul”. Acesta nu e mersul istoriei, ci bâjbâiala unor imbecili.
Autor: Mircea Platon
Adauga comentariu