Milă pentru hoţi

Există în ultimele zile încercări de a lua în râs diverse evenimente legate de cei care ajung să fie condamnaţi sau întrebaţi de procurori despre hoţii. Unii le plâng de milă pentru condiţiile din arest, alţii se întreabă dacă nu cumva procedurile de încătuşare nu ţin de evul mediu timpuriu.

Vedem o îngăduinţă publică revăsată asupra afaceriştilor şi politicienilor care se ciocnesc de procurori şi mascaţi, mergem până în punctul în care suspecţii devin nici mai mult nici mai puţin decât victime ale justiţiei.

Spunem că, poate, ce strigă doamna Udrea despre Coldea şi Kovesi are un sâmbure de adevăr, ne emoţionăm la posibilitatea că fosta şefă a PMP va fi dusă forţat la ginecolog, îi plângem de milă lui Vanghelie că şi-ar putea rupe piciorul scriind denunţuri, sorbim jelaniile lui Fenechiu şi Ridzi despre condiţia puşcăriaşului şi ne întrebăm dacă nu ar trebui să îl lase liber pe Pinalti pentru că – ”săracul” – se usucă pe picioare în arest. E în aer un virus care face oamenii să empatizeze cu hoţii şi să pună la îndoială puterea şi probele procurorilor.

Mila pentru hoţi are un antidot simplu: scoateţi capul din televizor şi priviţi ţara. Aşa vă veţi da seama că orice drum rău din ţara asta, orice fabrică dărâmată, orice oraş mizerabil, orice lapte stricat dat de stat copiilor la şcoală are în spate o hoţie şi un hoţ. Când priveşti ştirea cu fata care muşcă dintr-un corn primit la şcoală – şi îi rămâne între dinţi o lamă – gândeşte-te că totul este din pricina unei licitaţii trucate şi a unui politician corupt. Când n-ai un pat în spitalul în care te-ai internat, trebuie să îţi dai seama că patul tău a fost furat de corupţii cărora le plângi de milă seara, în prime-time, la îndemnul unui jurnalist plătit de cel care ţi-a furat patul.

Refuz să empatizez cu hoţii pentru că ne-au furat ţara, viitorul şi anii.

Ne-am întrebat de multe ori de ce la alţii s-a putut şi la noi nu. De ce Ungaria are autostrăzi, de ce Polonia este azi o Germanie mai mică? Pentru că noi le-am îngăduit să ne fure.

Abia după ce-i văd pe toţi cei care au prăduit ţara la puşcărie, abia după ce vor fi întrebaţi din ce şi-au făcut averi şi palate, abia atunci o să mă întreb şi eu dacă nu cumva DNA-ul are putere prea mare şi dacă arestul este o tortură. (SURSA: adev.ro/nlaxsu – AUTOR: Liviu Iolu)

Ar trebui să vă cuprindă teama

– de Viorel Boldiş

Ar trebui să vă cuprindă teama
Burtoşi cu cefe groase, parveniţi,
Până la urma poporu-şi va da seama
De unde pizda mamii voastre proveniţi.

Aţi terfelit o-ntreagă naţiune,
Orgoliul unui întreg popor
S-a prăpădit, de nu ne mai rămâne
Decât să punem iarăşi mâna pe topor.

Aţi cumpărat şi aţi vândut de toate,
Până şi sufletul ni l-aţi vândut pe bani,
E timpul să strigăm: nu se mai poate,
Noi nu suntem o ţară de ţigani!

V-aţi bătut joc de lege şi de datini,
De şcoli s-a ales praful, vai de noi!
Popor român, periculos te clatini,
Declară parveniţilor război!

Nu mai avem nici fabrici, nici uzine,
De cât ne-aţi mai privatizat minţind,
A voastre buzunare gem de pline,
Românii gem de foame, suferind.

Pământurile toate-s de ocară,
Acum vreţi să le vindeţi la străini,
S-ajungem naţiune fără ţară?
Blestem pe capul vostru de haini!

Ascultaţi bine, vă spun pe româneşte:
Ar trebui să vă cuprindă teama!
Nu mai e mult, poporul se trezeşte,
Voi l-aţi belit, el vă va face seama.