Metehnele dezbinării

Coincidenţă nefastă ori simplă întâmplare, de aproape un deceniu peste România a căzut blestemul unei boli care face ravagii: obsesia dezbinării sociale, politice şi economice. Nenorocire ce se extinde cu obstinaţie. Picată peste ţară ca un trăsnet, maladia cu pricina, tributară, în înţelesurile ei, expresiei latine “divide et impera” (“dezbină şi stăpâneşte”) atribuită regelui Filip al II-lea al Macedoniei, s-a dovedit a fi pandemică, virusul atacând, în mod expres, pe falşii purtători de izbânzi ai zilelor noastre. Cine altcineva dacă nu titularii cozilor de topor ale României comuniste, scoase de la indexul izolării, retuşate, apoi, şi reeducate în spiritul vremurilor noi, prin subteranele tranziţiei, spre a fi la fel de eficiente şi în capitalismul postdecembrist?! Supervizat din exterior, reinterpretat din interior şi aplicat chiar de către cei de la care se aşteptau strategii de dezvoltare economico-socială a României, şi nu atitudini conflictuale, războinice.

Subsumat unui mănunchi de tactici folosite în scopul dobândirii şi menţinerii puterii prin haosul creat în rândul populaţiei divizate – care poate fi mai uşor manipulată de către cei ce urmăresc să fie mereu în fruntea bucatelor şi a tot ce mişcă sub soarele unei naţiuni – beteşugul dezbinării parcă s-a luat la întrecere cu cele mai ridicate cote ale apelor Dunării, în vreme de potop. La ce altceva putea aspira asemenea patimă, odată “instalată”, ameninţător de comod, în minţile unora dintre decidenţii politici – precizăm, cei cu infirmităţi morale! Care, în entuziasmul momentului, s-au trezit spunând: “după noi, potopul …”.

Evident, păstrând proporţiile exclamaţiei doamnei de Pompadour (în 1757, cu alt înţeles şi potrivit momentului istoric!). La adăpostul speranţei lor, a prăpădului visat, România a fost “ajutată” să devină raiul hoţilor şi al tunarilor; al infractorilor care nu pot fi prinşi, pentru că reuşesc să se facă nevăzuţi, aici, dar vizibili peste graniţă, înţelegeţi prin ce minune. A fost aruncată în vâltoarea scandalurilor din Sănătate – prin decredibilizarea instituţiei medicului – în urma scandalului decontărilor ilegale de analize şi a reţetelor falsificate. Prejudiciile financiare şi de imagine au fost şi sunt uriaşe. De altfel, multe instituţii ale statului au probleme majore de rezolvat. Dar în loc să caute împreună soluţia, reprezentanţii unora dintre acestea pun umărul la incendierea valorilor materiale şi umane (a vieţii însăşi!). Cum ? Prin neglijenţă, indiferenţă şi corupţie. Exemple sunt cu duiumul.

Incendiul din august 2010 de la Maternitatea Giuleşti – în care 6 bebeluşi au ars de vii, iar alţi 5 au suferit arsuri grave – a izbucnit după ce priza la care era conectat aparatul de aer condiţionat a luat foc. Şi mai grav este faptul că, în salonul de Terapie intensivă, unde erau internaţi micuţii, nu se afla nicio asistentă. Un an mai târziu, în aprilie 2011, Guvernul închidea 67 de spitale din România. Se subînţelege că, acelaşi Guvern, a decis şi soarta celor suferinzi… care urmau să aleagă între a se trata singuri sau a muri, fiecare pe unde apucă. Tot în acest sfert de veac, circa 30.000 de cadre medicale (medici şi asitenţi) au emigrat pe alte continente (!!!)

Nici Învăţământul nu a fost scutit de scandaluri şi dezastre… Nici adolescenţii noştri, din al căror examen de maturitate s-a turnat, săptămâna trecută, un film de groază, de coloratură “KGB-istă”, s-a spus: cu interceptări şi camere de luat vederi, cu audieri la Poliţie, invocându-se, întemeiat sau nu, suspiciuni de fraudare a examenului; confundându-se termenii şi personajele, prin permutări asidue. Aşteptându-se reacţia promptă a mass-media, cum era şi firesc, episodul “Şpaga de la BAC” şi-a luat zborul spre publicul telespectator, răscolind o ţară întreagă. Iar ulterior, transformându-se în telenovelă cu miză politică. Şi, în final, în “catastrofă naţională”. Aşa a fost concepută, aşa trebuia să fie percepută de oameni!

Poate că în Bucureşti şi în ţară au existat asemenea tentative, la BAC. Reprobabile şi condamnabile, de bună seamă. Chiar ne întrebăm, uluiţi: dacă au existat cu adevărat de ce nu s-a folosit, ca în alte împrejurări… Biblia? Nu cumva vom asista, în continuare, la spectacolul socio-politic “Cu Biblia, prin licee”, după modelul celui din vara anului trecut, de la Referendum?!
Dacă un examen de maturitate, în sânul căruia a fost aruncat şarpele şpăgii – pentru a subestima capacitatea tinerilor absolvenţi din toată ţara, pentru a-i compromite pe profesori şi poate spre a-i înfiera pe unii guvernanţi – este o “catastrofă naţională”, ce etichete mai rămân pentru şpaga de la falimentarea ori vânzarea, pe şest, în ultimul sfert de veac, a celor peste 1.200 de centrale industriale, fabrici, uzine, hidrocentrale etc., etc.?!
Dar pentru marile devalizări din România? Pentru masacrarea progresivă a industriei româneşti? Pentru înstrăinarea celor peste 800.000 de hectare de pământ arabil şi pentru tăierile ilegale de păduri? Pentru inflaţia dezinformărilor privind “avantajele imense” ale exploatării gazelor de şist? Pentru vânzarea, pe nimic, a resurselor noastre naturale? A resurselor de apă minerală, apă care se reîntoarce acasă la preţuri de zece ori mai mari? Dar pentru distrugerea familiilor aruncate în şomaj, rămase fără niciun mijloc de trai? Pentru găurile financiare de zeci de milioane de euro, “operate” în bugetul României prin proiectul “Bechtel”? Şi alte afaceri subterane de sute de milioane de euro, ai căror făptaşi au fost trecuţi sub tăcere. Pentru toate astea, pentru sărăcia, boala şi mizeria în care trăieşte o bună parte din populaţia României, cine se încumetă să jure pe Biblie că nu există vinovaţi? Că nu au fost a comise cu bună ştiinţă, în detrimentul oamenilor? Dar pentru blocarea dreptului fiecărui om la fericire, la bucurie, la mulţumire sufletească, la speranţă şi optimism, într-un cuvânt la Normalitate (cu majusculă!), vor avea tupeul, aceiaşi indivizi puşi pe rele, să-L implice în ecuaţie pe Dumnezeu? Să jure pe Sfânta Scriptură că ei nu ştiu nimic? Nu credeţi că existenţa ternă, ura, maliţiozitatea şi umilinţa “distribuite” românilor, de aproape un sfert de veac, se vor întoarce înmiit la sursa emitentă? Adică împotriva celor bântuiţi de metehnele dezbinării neamului românesc…

autor: Veronica Marinescu
sursa: curierulnational.ro