Mega atac la siguranța națională

Obiectivul jafului preconizat înseamnă în cifre nu mai puțin de 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale. Este vorba de întreg perimetrul denumit Neptun Deep de pe platforma continentală a Mării Negre. O uriașă bogăție naturală. Conform Constituției, resursele sunt proprietatea publică a statului. În realitate, tocmai sunt pe cale să fie în totalitate cedate unor concerne private cu capital străin. Sub acest aspect, atacul la siguranța națională este maxim.



De mai multe ori, înalți oficiali ai Statelor Unite și, fără excepție, toți ambasadorii, s-au angajat să sprijine România pentru a-și obține independența energetică. Ce înseamnă asta? Înseamnă acces la propriile resurse. Care, după cum ne araă cifra de mai sus, sunt uriașe.

În realitate însă, lucrurile stau altfel. Conform tratativelor care au avut loc până în prezent, a demersurilor insistente ale ambasadorului Hans Klemm, atât la cel mai înalt nivel guvernamental, cât și la cele mai înate nivele parlamentare, România este pe cale să-și piardă definitiv acestă uriașă resursă de hidrocarburi și gaze naturale din platforma continentală a Mării Negre, în beneficiul exclusiv a trei giganți. Exxon Mobil, american, OMV Petrom, austriac și Lukoil, rusesc. Cum se poate întâmpla așa ceva?

Operațiunea de deposedare a României de cele 84 de miliarde de metri cubi de gaze naturale este pusă la cale printr-un simplu truc legislativ. În urma unor întâlniri care au avut loc la Guvern, la sfârșitul anului trecut. Între fostul premier Mihai Tudose și reprezentanții OMV Petrom și, separat, cu ambasadorul Statelor Unite, Hans Klemm, dar și a demersurilor făcute în acest an la nivel parlamentar, a fost emisă de Tudose mai întâi o Hotărâre de Guvern și apoi a fost elaborat un proiect de act legislativ care, atenție, a fost deja adopta în Senat, urmând să fie propus spre aprobare și în Camera Deputaților. După care, președintele Klaus Iohannis va promulga legea fără să clipească. În esență, sunt prevăzute mai multe clauze derogatorii de la dreptul comun de natură să facă mai ușor accesibile resursele noastre din platforma continentală companiilor care fac exploatarea și, de asemenea, să reducă pe căi ocolite valoarea taxelor și redevențelor. În cele din urmă, rezultatul pe care-l poate calcula singur oricine studiază acest proiect de lege este că dintr-o uriașă bogăție naturală, apărată de Constituția statului, românii se vor alege până la epuizarea ei cu mai nimic. Cu sume infime de bani, rezultând din cele mai mici redevențe din Europa, și ele ciuntite prin actele normative și cu niciun metru cub de gaz obținut din propriile resurse.

Ca să mă fac mai bine înțeles, voi apela la o informație prezentată pentru prima dată de avocatul Dan Chitic pe această temă, după ce acesta a studiat în profunzime modificările legislative preconizate. Al doilea tip de argumente care demonstrează că suntem victima unei mari înșelătorii ține de logica elementară.

Statul olandez are și el norocul unor zăcăminte uriașe pe platforma sa continenteală. Și statul olandez, ca și statul român, și-a dat întâlnire în scopul exploatării acestei bogății uriașe cu Exxon Mobil. Au avut loc tratative și, în urma acestora, ce credeți că a rezultat? Din exploatarea gazelor naturale olandeze, Exxon, pe lângă revedențe, adică procente din contravaloarea vânzării gazelor extrase, îi dă statului olandez 40% din producția propriu zisă. De observat că, în timp ce în România sunt de câteva ori mai mici decât în toate celelalte state europene, în Olanda ele se ridică la vârful ierarhiei. Dar esențial este că, în timp ce noi nu obținem niciun metru cub de gaze naturale de acum și până la epuizarea întreguui zăcământ, dacă legea trece zilele acestea prin Parlament, statul olandez se va bucura permanent în beneficiu propriu, pentru a-și acoperi consumul și pentru a face export, de 40% din întreaga cantitate exploatată. Acolo, în Olanda, se poate vorbi despre independență energetică. În România, nici vorbă de așa ceva.

Românii vor trebui să-și plătească la prețul pieței propriul consum, cumpărându-și astfel an de an o parte din bogăția sa naturală. Cât privește redevențele, adică bruma de bani pe care ar urma să o încasăm, și care spuneam că sunt cele mai mici din Europa, acestea teoretic vor reprezenta în final circa 3% din prețul gazelor vândute de cele trei societăți de exploatare. Numai că, atenție, dacă această lege blestemată trece și prin Camera Deputaților, nici cu acești 3% nu ne vom alege. De ce? Pentru că, din nou, se produc două trucuri legislative. Primul se referă la impozitarea directă prevăzută în altă lege și care urmează să fie abrogată prin noul act normativ. Această impozitare directă ar fi repezentat 60% din veniturile suplimentare neprevăzute inițial de societatea de exploatare. Mai concret, autorităților române li se livrează un grafic. În baza căruia Exxon, să spunem, plătește impozitul acela modic de care vorbeam mai sus. Dacă însă planul este depășit, impozitul poate reprezenta circa 60% din veniturile suplimentare. Această prevedere urmează să se abroge.

În al doilea rând, a fost inventat un mecanism al așa ziselor „creanțe fiscale”, care își produce nu numai efecte pentru viitor, ci și retroactiv. Prin acest mecansim, nici amărâtele de redevențe nu mai ajung în trezoreria statului, pentru că statul nostru ce va primi cu o mână va da cu cealaltă, sub pretextul asigurării în beneficiul societății care exploatează gazele naturale a „creanțelor fiscale”. Care, de fapt, nu reprezintă altceva decât întoarcerea banilor sub forma unor credite nerambursate.

Și, astfel, în timp ce populația României stă cu ochii pe jalnicele spectacole din viața politică sau din așa zisa Justiție penală, partenerii noștri euroatlantici , inclusiv marele vecin de la Răsărit, ne devalizează într-o liniște desăvârșită. Cu concursul unor autorități „binevoitoare”.

Autor: Sorin Rosca Stanescu

Sursa: Sorin Rosca Stanescu Blog