Marius Vintila: “A început primul război pentru care responsabili sînt doi agenți imobiliari din New York”

Am spus după războiul de 12 zile din iunie ’25 că SUA și Israel vor ataca din nou Iranul. Acum vreo trei ore au avut loc primele atacuri cu rachete la Teheran, la Qom, Kermanshah, Isfahan etc. Poporul trebuie întîi strivit ca să fie apoi salvat. Să i se aducă democrația. Cei care îi bagă democrația pe gît se vor mira încă o dată de ce beneficiarii nu se bucură. Dar nici nu contează, democrația e profitabilă-pentru unii.

Corporațiile americane Halliburton and co. au făcut aproape 140 de miliarde de pe urma Irakului din 2003 încoace. Trilioanele cheltuite nu au fost ale lor, ci ale săracilor Americii, care plătesc taxe. Socializarea cheltuielilor, privatizarea profitului. Nu asta a zis toa’șu’ Regăn?

Acum vreo două luni Dick Cheney a predat și el sculele. L-au îngropat cu cîteva miliarde alături. Glumesc. Dar cu cîteva milioane tot s-a dus pe lumea cealaltă. Cu cîteva milioane de suflete. La funeralii a fost și Kamala. Partidul Imperialist American este unic. Doar că ei vrînd permanent să demonstreze, au două, spunea un politician african.

Am mai scris despre Iran, patria mea dintr-o altă viață. În 1911 au vrut democrație. Imperiul Brit nu i-a lăsat. În 1953 au vrut iar, încăpățînați, democrație. SUA și Imperiul Brit le-au dat lovitură de stat. În 1979 au pornit iar pe cont propriu, cu teocrație. Nici asta nu a fost bună, că finanțează grupări de rezistență armată anti-israeliene.

Tura asta principala “vină” a lor a fost că nu pleacă genunchiul. Nu renunță la programul de îmbogățire a uraniului pentru energie și nici la rachetele balistice. Nu renunță să-i ajute pe palestinienii din Gaza, nici pe libanezi. Nici Hamas nici Hezbollah nici Houthi nu se află pe lista oficială a ONU ca organizații teroriste. Pe cine interesează? Știu, regimul ayatolahilor nu e visul nimănui, dar cum o privește asta pe SUA, pe Israel?…

Prima dată s-a anunțat în mass media din SUA că Iranul pregătește nucleara în 1984. De atunci e tot la două luni distanță de primul exemplar. Acum o săptămînă era la o săptămînă distanță. Cred că acum tocmai s-a uscat vopseaua pe ea.

Chestia e că Iranul e un animal ciudat; fiind condus de popi, alții decît Daniel, ăia au dat fatua, ceva gen între blestem și decret, că să nu se face bombă nucleară, fiindcă ei șiiții nu vor să aibă pe conștiință distrugerea omenirii. De necrezut, fiindcă dacă Iranul ar fi avut bomba acum ar fi stat cam la fel de liniștiți ca Kim în Coreea. Eventual ar mai fi venit Trump la poze.

Chestii tehnice: în 2015 Obama a semnat cu Iran un contract JCPOA – Joint Comprehensive Plan Of Action – că ăia nu vor îmbogăți uraniu decît pentru energie și în scopuri medicale. Că sînt atît de credincioși și spirituali că și uraniul le place doar dacă e din ăla sărac. Actul a fost semnat de toți membrii Consiliului de Securitate ONU plus Germania. Prevederile acestui act nu au fost încălcate de Iran niciodată! În 2019 Donaldul a anunțat că nu mai e JCPOA, a declarat deal-ul nul, că ăsta e el. După care a început să le frece ăstora ridichea că ce fac cu uraniul. Păi stai, bă…nu ai vrut tu să ieși? Iranul a acceptat în continuare toate inspecțiile inclusiv anul trecut. Dar după ce IAEA agenția internațională pt energie atomică le-a arătat israelienilor cine sînt cei care se ocupă cu programul plus detalii ale acestuia, iar armata israeliană i-a dilit pe ăia în somn cu tot cu familii, Iranul a spus bă nu mai veniți că nu are rost.

Prima dată cînd Bibi a spus că ce bine ar fi să se atace Iranul a fost în 1996. Likud, partidul ateilor religioși (dacă le e de folos) avea deja planul cu “marele Israel”.

Din 2009 au început să apese pedala. Sancțiunile asupra poporului iranian care trebuie să cunoască democrația vestică au curs. Sancțiunile economice unilaterale sînt ilegale conform legislației internaționale. Cui îi pasă? Au fost instaurate și sancțiuni secundare-asupra țărilor care făceau comerț cu Iran. În presă a început să îi fută grija de drepturile femeilor iraniene.

După atacurile americane de anul trecut, oprite cînd Tel Avivul a anunțat că Domul de Fier li s-a terminat, Washingtonul a pornit o campanie de speculații financiare care au devalorizat rialul. De fapt, campania era începută din martie. La WEF, Scott Bessent, specialistul lui Soros și mai nou al lui Trump în prăbușit valuta unor țări, s-a lăudat cu asta, deși războiul economic e ilegal. În decembrie dacă iranienii scăpau pe jos riali nu se mai aplecau să îi ridice. Dolari nu prea mai erau în Iran.

Oamenii au ieșit nemulțumiți pe străzi, dar după numai două zile protestele pașnice au fost rapid confiscate de agenții Mossad și transformate în festivaluri de ars moschei și spitale, cu sutele. Pompeo, fostul șef CIA, a spus în presă “Mossadul e cu voi”, vă dorim sărbători fericite. Donaldul declara că ajutorul urmează să sosească.

Regimul a ripostat rapid și a pus batista pe țambal. Pe santouri, de fapt. Pe Starlink, de fapt. Vreo 40.000 de dispozitive Starlink introduse în Iran fraudulos au fost întîi bruiate, probabil cu ajutorul unei tehnologii din China (da, de pe Temu!!), apoi confiscate.

Presa i-a pus în cîrcă Teheranului peste 30.000 de victime, despre care nimeni nu are vreo dovadă că ar exista, dar ce să și faci?…Ca jurnalist în ziua de azi nu ți se mai cer dovezi, ci să ai o limbă moale și un creier la fel.

Prin ianuarie SUA se pregătea să atace. Tel Avivul a strigat din nou piua că mai întîi dom dom să-nălțăm…

Care era situația înainte ca cei doi agenți imobiliari să eșueze în încercarea lor de a le vinde un bloc la Nordisul din Gaza popilor iranieni contra rachete balistice și program de îmbogățire a uraniului…Cam 41% din 29% din navele SUA erau pe aproape. 29% reprezintă procentul de nave militare americane apte de luptă, restul fiind prin diverse docuri din diverse baze. Asta nu trebuie să ne mire.

Un fost ofițer în marina SUA mi-a povestit despre corupția, birocrația, delăsarea, disperarea, pe care le-a întîlnit. La ACEL scaun rotativ din ACEA sală cu multe monitoare luminoase din toate filmele

americane, unde se găsesc comenzile generale -inclusiv pentru rachetele nucleare-de la bordul distrugătorului respectiv (construit în 1967!) trebuia schimbat odată un șurub. Ei bine el nu a putut fi comandat separat, a trebuit să fie schimbat tot scaunul, care a costat marina peste 3000 de dolari. Pe care o companie din industria de apărare i-a încasat cu multă plăcere.

Pe parcursul contractului de numai patru ani al amicului meu s-au sinucis mai mulți membri ai echipajului.

Nu știu dacă la nave apte se pune și portavionul Gerald Ford unde marinarii se cacă pe ei la propriu fiindcă nu le funcționează decît foarte puține bude…de vreo patru luni (!!!). Echipajul e pe mare de nouă luni, cu trei mai multe decît este programul normal și se află în pragul revoltei.

Șeful CIA John Ratcliffe și Șeful Statului Major gen.Caine (care este și un investitor pe Wall Street realizat) au avertizat amîndoi Trumpul că deși pare că e destule forțe armate, e problemă cu aprovizionarea cu rachete către portavioane și avioane. Că turele pe care trebe să le facă avioanele ca să borbandeze Iranul sînt 700-1000 de kilometri dus-întors și se pierde mult timp cu naveta.

Iranul, pe care îl ajută mai mult China acum, Rusia fiind ocupată cu ceilalți prieteni ai SUA, a spus la rîndul său că va ataca cu tot ce are la îndemînă toate obiectivele americane din jur plus Israelul.

Dar de fapt pentru ce e războiul? Specialiștii și eu identificăm mai multe motive. Le enumăr doar pe cele reale fără să am pretenția că asta e ordinea importanței.

Iran este singurul stat puternic din zonă care nu este clientul (vasalul) SUA. Mai mult, e în relații bune cu China și Rusia, dujmanu’. E în BRICS, care înseamnă că în curînd ar putea tranzacționa petrol în iuani, ruble sau cine știe ce le mai trece prin cap, dar nu în dolari ceea ce contravine intereselor SUA.

Iran finanțează rezistența împotriva agresiunii sioniste.

Destabilizarea Iranului duce la destabilizarea unei zone din sudul Rusiei (Azerbaijan Armenia Georgia etc) pe care SUA are interesul să o mențină astfel. Supra-extinderea Rusiei este unul dintre obiectivele principale ale SUA. Momentan Rusia e ocupată în vest cu Ucraina, iar în NV deja se învecinează direct cu NATO după ce Finlanda a devenit membră. Aceasta nu e o politică spontană, liniile ei sînt trasate în documente ale politicii externe americane care merg cu decenii în urmă și au fost respectate de toți președinții care s-au perindat pe la Casa Albă. Dovada este extinderea NATO către Ucraina și războiul proxi SUA-Rusia (expresia aparține fostului sef CIA Leon Panetta).

Aș adăuga faptul că Iran a distrus în 1979 întreaga rețea de informații a CIA din Asia cînd revoluționarii au pătruns în ambasada SUA de la Teheran care era centrul acelei rețele. Iar chestiuța asta e greu de uitat.

Sutele de miliarde pe care Trump le-a primit șpagă de la Miriam Adelson și de la alți sioniști pentru a sprijini acțiunea de realizare a Eretz Israel, aberația naționalistă a likudnicilor.

Foarte probabil, dar nu am dovezi, șantajul pe care Bibi îl poate exercita oricînd asupra Donaldului cu informații de pe la Epstein.

Cum vrea SUA Israel să se încheie acest conflict? Schimbare de regim rapidă, apoi balcanizare, transformarea într-un stat eșuat pe modelul Libia, Siria. Șanse există. În Iran există destule grupări naționaliste înarmate, unele teroriste, care au interesul ca regimul de la Teheran să cadă. MEK, grupările kurde, cele azere, cele din Balucistan, etc.

Dacă se depășesc două săptămîni de război și schimbarea de regim nu se petrece, Donald pierde orice credibilitate, care oricum e foarte jos. Probabil nu va încheia acest mandat. Mai puțin de 25% dintre cetățenii americani sînt de acord cu acest conflict. În 2003 înainte de Irak peste 80% erau de acord cu administrația Bush 2. Nici măcar Arabiile și principatele de la golf nu vor războiul ăsta.

Care sînt șansele să se încheie astfel, adică rapid, cu schimbare de regim? Foarte mici, cu excepția cazului în care CIA Mossad au reușit deja să cumpere/șantajeze un număr suficient de oficiali iranieni de rang înalt cu ajutorul cărora să realizeze o operațiune asemănătoare răpirii lui Maduro.

Deci în concluzie…ca popor îl iubim pe partenerul strategic indiferent de cîte ori ne cîrpește ăsta, sau cu cîte mii de copii morți mai greșește prin Palestina sau Irak. Cine nu greșește, nu? E omenește, înțelegem. O grijă avem: dacă Iran închide strîmtoarea Ormuz pe unde curge o cincime din petrolul lumii, se scumpesc iar toate ca dracu’.

Autor: Marius Vintila