La orice ieşire publică, Donald Trump afişează un gen de dans cu pumnii strînşi, care aduce mai degrabă cu un joc de picioare ameninţător, gata de atac, tipic rivalilor sportivi din arene. Recent, în Malaezia, Donald Trump a executat aceleaşi figuri de scenă. Sub presiunea comercială exercitată de Trump în Malaezia s-a ajuns la un armistițiu, un aşa-zis „acord de pace” între Thailanda și Cambodgia, țări care au o dispută de lungă durată privind frontiera. Însă, după ceremonie, ministrul de externe al Thailandei a refuzat să-l numească acord de pace, declarînd pentru BBC că e doar „o cale către pace”. Nu o pace în sine. După ce a dat ordin de demolare a unei părţi din Casa Alabă, spre a fi refăcută după chipul şi asemănarea sa, Donald Trump a dat ordin Pentagonului să se pregătească pentru o posibilă intervenţie militară în Nigeria, cea mai bogată ţară din Africa în aur, petrol şi minerale rare. Motivul, zice acesta, uciderea în teritoriu a creştinilor, dar acţiunea miroase de la o poştă a petrol, uraniu şi interese americane ascunse, cum ar fi colonizarea economică. Trump a afirmat că mii de creştini au fost ucişi în Nigeria, dar nu aduce dovezi, cu toate că în Nigeria mor în acelaşi timp şi creştini şi musulmani într-un război murdar pentru resurse.
Sub pretextul credinţei, SUA îşi pregăteşte din nou puşca. Ştim cu toţii că nu este vorba despre creştini, ci despre petrol, aşa cum este şi în Venezuela. Prin astfel de motivări SUA încearcă să-şi justifice amestecul agresiv în treburile interne ale statelor şi prinderea acestora în capcana dependenţei economice, politice şi financiare. Vă sună cunoscut nu-i aşa? America acuza în trecut arme chimice în Irak, motiva intervenţie umanitară în Libia, narcoterorişti în Venezuela, plus alte zece minciuni mediatice gogonate ale Washingtonului care au declanşat zece războaie dramatice, pentru care, paradoxal, Obama a primit Nobelul pentru pace. Vocea preşedintelui nigerian Bola Ahmed Tinubu nu contează pentru Trump, acesta făcînd cunoscut faptul că în Nigeria toleranţa religioasă funcţionează, iar violenţa este complexă, spune acesta, dar în niciun caz, religioasă. Doar nu credeţi că armata lui Trump zboară zece mii de kilometri la război pentru biblie, ci pentru viţelul de aur. China şi Rusia sînt deja instalate în Africa şi ce infrastructuri au dezvoltat acolo! SUA nu se lasă mai prejos, vrea mai mult decît cei doi concurenţi şi merge acolo cu steagul fals al păcii şi cu puşca la ochi.
În politica Washingtonului totul se repetă. Aceleaşi scenarii americane false, generatoare de emoţii, acelaşi rezultat: distrugerea altui stat sub pretextul binelui. Pacea americană este de fapt o pauză între două războaie. Aşadar, Trump îşi repoziţionează armata în numele lui Hristos pe harta Africii. Cine poate contesta intervenţia lui Trump în Nigeria, mai ales ca dansatorul Trump a ambalat-o în patriotism, în lacrimi pentru creştinii persecutaţi în Nigeria, ţară care va fi cucerită sub drapeul fals al libertăţii. Creştinii şi musulmanii din Nigeria vor fi carne de tun într-un război pentru resurse, iar Nigeria, va descoperi, la fel ca Irakul, Libia şi alte ţări din Orientul Mijlociu că nicio invazie nu aduce credinţă, doar moarte şi ruine. Trump nu are nevoie de Dumnezeu, pentru că puterea militară vorbeşte în numele Lui. Este adevărat că în Nigeria, cea mai populată ţară din Africa, au murit în ultimii zece ani peste 60.000 de oameni – mult mai mult decît în Gaza, care are o populaţie de 2,1 milioane de locuitori. Nigeria, spre deosebire de Gaza, este şi un mare producător de petrol, dar a devenit şi un centru al crimei organizate. Din 2009 în Nigeria a început o insurecţie a unei mişcări islamiste, Boko Haram, care a cuprins regiunea de nord-est. Între păstorii Fulani şi fermierii din centrul ţării sînt ciocniri violente. Nord-vestul ţării este terorizat de bandiţi. În delta rîului Niger grupuri înarmate atacă exploatările petroliere. În Biafra, în sud-est, sînt mişcări separatiste.
Pentru România chestiunea este simplă în relaţia cu Trump: să facem ceea ce trebuie, ştiu foarte bine suveraniştii, dar să nu avem aşteptări şi nici să nu plîngem că şi-au luat trupele de la noi. Nu, pe toate. Au fost extraşi 1000 de militari, au rămas 800 de întreţinut cu bani şi păpică din bugetul nostru. Că doar ne apără de lozinca „ vin ruşii”. Să ne amintim tot timpul că din cei 250 de ani de existenţă ai Americii, 233 au fost de război şi doar 17 ani de pauză, dar şi în aceşti ani au avut războaie ascunse, genocid cultural, deportări, presiune şi dominaţie economică asupra statelor slabe. Pacea proclamată de SUA a fost o minciună. Din 1776 pînă azi, SUA au declanşat conflicte militare în 80 de state. Au invadat peste 80 de ţări. 95% din istoria lor înseamnă bombe, arme, moarte, distrugere, sînge, forţă, expansiune. Perioada 1975-1990 a fost pentru America bogată în lovituri de stat. Peste tot în lume SUA au executat 230 de ani de războaie, dar niciodată pe teritoriul lor. Să nu uităm că toţi preşedinţii americani au fluturat un fals steag al păcii, dar cu mîinile murdare de sînge. Analele istorice arată o situaţie cruntă: invazii, masacre, genocid. Asta este istoria sîngeroasă a Americii. Nu a cunoscut niciodată liniştea. A exportat violenţa, moartea, dezmăţul, revoluţiile sexuale şi le-a cultivat şi acasă la ei. Prin muşcătura profiturilor militare, prin politica de expansiune şi de acaparare a importantelor surse de materii prime de pe glob, a pieţelor de desfacere, a sferelor de plasare a capitalului, SUA a devenit cel mai violent exploatator mondial, care-şi cere insistent partea la împărţirea apetisantelor rezerve naturale ale statelor lumii. Mai crede cineva în mitul american?
Autor: Maria Diana Popescu
Adauga comentariu