În acest manifest pe care îl lansăm, se află de fapt creionat chipul României noastre viitoare, pe care ne-o imaginăm și ne-o dorim, pentru noi, pentru copiii și nepoții noștri, Țara pe care vă chemăm să o construim, împreună.
“Deșteaptă-te, Române, din somnul cel de moarte, În care te-adânciră barbarii de tirani, Acum ori niciodată croiește-ți altă soartă, La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani.”
Mesajul din versurile imnului nostru, scris în 1848 de Andrei Mureșanu, răsună că un îndemn ferm către toți Românii, azi chiar mai actual ca niciodată.
Devine tot mai evident că suntem ultima generație care mai poate lupta cu șanse reale de succes pentru a salva și a păstra pe mai departe România profundă.
Este tot mai clar că suntem ultima generație care mai poate face ceva care să conteze cu adevărat, care se mai poate opune distrugerii iremediabile a valorilor identitare românești, care mai poate opri disoluția conceptelor de Familie, de Rânduială și Rost, așa cum le-am primit de la înaintaşii noștri. Simțim și credem că suntem ultima generație care mai poate încă să păstreze România profundă și demnă, în granițele ei morale, spirituale, identitare și chiar teritoriale actuale.
Ne aflăm chiar pe marginea unei prăpastii. Această prăpastie înseamnă pervertirea iremediabilă a minților și sufletelor copiilor și tinerilor români, această prăpastie înseamnă impunerea unei dictaturi brutale a ideologiei globaliste, înseamnă ruperea totală a legăturilor românilor cu duhul neamului, cu trecutul, eroii și cu identitatea lor.
Acest pericol care ne pândește înseamnă practic dispariția României, ce va fi sfâșiată, mai întâi prin risipirea sufletului ei, și mai apoi a statului național, fără niciun fel de armă. România, așa cum o știm noi, va dispărea pur și simplu, dacă această ultimă generație de azi nu va fi în stare să facă un efort decisiv pentru a o salva, pentru că această ultimă generație mai păstrează încă vie legătura cu neamul, chiar dacă multe fibre s-au pierdut și s-au rupt în timp.
După cum merg lucrurile în prezent, generațiile de români ce vor urma după noi vor fi total înstrăinate, vor face parte dintr-o altă lume, dintr-o altă paradigmă. Nu vor mai înțelege pur și simplu limba națională, așa cum am învatat-o noi de la părinți și bunici și așa cum au folosit-o marii noștri oameni de stat și de cultură. Conceptele “învechite” și “retrograde” vor dispărea din realitatea lor curentă, și multe dintre cele care azi înseamnă pentru noi “alb”, mâine vor însemna pentru ei “negru”. Singură verigă salvatoare, care îi mai poate lega pe românii de mâine de Neam, Randuială și Tradiție este această Generație de azi, iar dacă această verigă crucială se va rupe, atunci lupta va fi pierdută, iar continuitatea identitară va fi tăiată definitiv. Nu mai avem timp de pierdut. Totul trebuie să se petreacă acum. Mâine va fi prea târziu.
Nu vrem să intrăm în istorie ca fiind Generația care a permis degradarea Neamului nostru.
România de azi se aseamănă cu un luptător care este înghesuit în colțul ringului, și încasează lovituri din toate direcțiile. Ne sunt atacate simultan: conștiința și identitatea națională, credința și moralitatea, unitatea României și a românilor, speranța pentru un viitor mai bun, suveranitatea națională, libertatea și demnitatea românilor; asta în timp ce țară se depopulează accelerat, sistemul de educație este distrus sistematic, sănătatea românilor și nivelul lor de trăi se degradează tot mai mult, zi de zi. Dacă rămânem în această postură, de luptător împins în colț, care doar se apară cât mai poate de ploaia de lovituri, rezultatul poate fi doar unul: România va fi pusă la pământ total și definitiv. E vremea să ne amintim că cea mai bună formă de apărare este atacul. Iar cel mai eficient mod de a combate răul este săvârșind binele, care face răul să dea înapoi. E timpul că România profundă să se trezească, și să lupte pentru viitorul ei și al copiilor ei. Este timpul pentru o contraofensivă, cea a României Profunde.
Toți românii care gândesc limpede, simt, văd și înţeleg în adâncul ființei lor faptul că România și Neamul Românesc se apropie de un punct critic al istoriei și existenteilor. Vorbele mobilizatoare rostite de Avram Iancu la 1848 sunt chiar mai actuale azi, decât atunci: Ori ne ridicăm, și punem pumnul în pieptul furtunii, ori pierim, ca țară și ca neam.
Ne aflăm chiar în ceasul al 12-lea. A sosit vremea pentru DEȘTEPTAREA ROMÂNIEI. Acea vreme nu este mâine, sau la anul, ci este acum.
Părintele Iustin Pârvu – marele duhovnic ortodox și mărturisitor al închisorilor comuniste – atrăgea atenția că “O Țară nu înflorește din parlament, nici din guvern, ci înflorește mai întâi din străduință și din conștiința fiecărui individ în parte”. Pentru ca România să renască și să înflorească, așa cum își doresc toți românii de bine, este nevoie de deșteptarea și implicarea fiecăruia dintre noi.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Trăiască Nația Română – Excelsior Patria!
APEL LANSAT DE ASOCIAȚIA NEAMUNIT pe 21.12.2021
MANIFESTUL integral pe site:
…din nefericire este prea tirziu… si manifestul si ”desteptarea” romanilor… cind psd-ul, cel care din ianuarie da 100 de lei cu stinga si ia 200 cu dreapta, are 38% din intentiile de vot, cam totul este pierdut… cind o parte semnificativa din electorat ”alege” un pnl si un usl sa le conduca destinele, dupa ce au vazut modul lor de ”manifestare” politica si dupa un 10 august, ce sperante mai sint? de renastere? de ”revenire” intr-o matca fireasca? evolutia viului se face prin vlastare tinere… uitati-va in satele si orasele pe care le locuim… UNDE SINT vlastarele tinere? din punct de vedere biologic nu mai ”putem”… moral, sintem ”cazuti”, invinsi… la nivel de constiinta publica nu mai existam… sintem deja segregati in zeci, sute de pareri, opinii, in razboaie ideologice transformate in vendette personale… in statistica EUROSTAT figuram cu cel mai mare procent de analfabetism functional… ”pe vremuri” si dorel mergea la teatru sau se mai ”delecta” cu cite o carte… azi nici intelectualii nu mai citesc… FB si Twiter ori Tik-Tok le ”maninca” tot timpul… replica la comentariu, replica la replica replicii, intr-un carusel infinit care nu mai poate lasa nici o secunda de introspectie si gindire rationala… si este doar ”inceputul” digitalizarii… in scurt timp fiecare dintre noi se va face ”cunoscut” prin acel patratel codat si care va fi cel ce ne va spune TOTUL despre fiecare dintre noi… ne vom apropia device-urile in loc de o stringere de mina si vom avea pe smart ”imaginea” celui cu care sintem fata in fata… ni se va parea cool, comod, igienic… in aceste conditii, despre ce ”desteptare” vorbim? sigur! este frumos sa lansam apeluri si sa ne inchipuim ca vor ”prinde” in masa, ca se va intimpla ”trezirea”… personal nu cred in asta… pentru ca sa se intimple ceva, ceva care sa ne readuca la conditia de ”trestie ginditoare”, este obligatoriu sa nu negam realitatea… orice constructie a viitorului trebuie sa plece de la aceasta… nu atragi tinerii, vlastarele prezentului, pentru a le ”forma” in vederea unui viitor uman, cu lozinci, manifeste, apeluri vetuste… este obligatoriu sa ”vorbesti” limba lor, sa-i intelegi, sa-i accepti asa cum sint ACUM si nu sa negi ce au devenit datorita NOUA… ei, ori nu te asculta si te ignora, ori te vor respinge brutal, rizind de tine, de ”batrinetea” ta… esti un old-style pe care ei il resping apriori… asadar, este tardiv un asemenea apel-manifest… vremurile sint altele… in cinci ani nu vom mai recunoaste lumea de acum doi ani, de dinainte de… de virus… lumea noastra este moarta si tocmai ce asistam la nasterea celei noi… cum va fi? DA! depinde de noi… insa TREBUIE SA STIM ce va sa fie si mai ales CUM sa fie… asa cum nu este bine sa negi trecutul tot la fel de pagubos este sa ignori prezentul si realitatea sa… manifestul acesta era extrem de necesar acum treizeci de ani… azi nu mai poate fi ”tradus” mental de multi dintre cei carora li se adreseaza… oricum, succes in demersul acesta, desi nu cred in el…