S-au scurs mai mult de 36 de ore de la anunţul dispariţiei fulgerătoare a marelui poet/scriitor/istoric literar/om de cultură unionist Nicolae Dabija, membru de onoare din străinătate al Academiei Române și membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei. Nici o televiziune de ştiri nu s-a sinchisit să anunţe măcar decesul. Deh, cum nu era interlop sau manelist…
Decesul interlopului Emi Pian, liderul clanului Duduienilor, a fost mediatizat zile la rând (dacă nu săptămâni…) atât prin intermediul tuturor televiziunilor de ştiri, cât şi a presei scrise naţionale şi locale care au ţinut să ne informeze până şi despre declaraţiile membrilor familiei, despre ultimul său mesaj postat pe Facebook, despre istoria clanului, despre antecedentele sale penale, despre legăturile cu maneliştii Florin Salam și Nicolae Guță, etc.
Nu mai departe de acum câteva zile, am fost bombardaţi de absolut toate televiziunile de ştiri şi nu numai, cu detalii despre decesul liderului interlop Aly Sadoveanu. Am fost informaţi, ȋn regim de breaking news, bineȋnţeles, despre locul decesului, modul de transportare al corpului, pregătirea ȋnmormântării, numărul preconizat de participanţi… am aflat până şi că melodia pe care a fost condus pe ultimul drum aparţine coloanei sonore din filmul ”Nașul”. Important, nu?
Mie ȋmi plânge sufletul de la aflarea veştii dispariţiei minunii de poet Nicolae Dabija, care, dincolo de operă şi lupta continuă pentru limba română, ne lasă amintirea unui om vertical şi de caracter care, ȋn ciuda pericolelor la care a fost deseori expus, a rămas ȋntotdeauna loial propriei conştiinţe.
Nicolae Dabija se ȋnscrie în istoria literaturii române ca unul dintre cei mai importanți poeți basarabeni, „un poet autentic din familia acelor remarcabili caligrafi care se adaptează mai multor stiluri… care este nevoit să-şi învingă duioşia structurală şi să-şi asume un rol mesianic” (Eugen Simion).
A avut vocația unei literaturi vizionare și oraculare și a promovat esteticul, maximalismul etic şi implicarea în lupta pentru renaşterea naţională. Proeminent apărător al demnității naționale a susținut, prin întreaga sa activitate și prin intermediul celei mai vibrante reviste basarabene, „Literatura şi arta”, revenirea limbii române la grafia latină și decretarea ei ca limbă oficială în Republica Moldova. Membru, din 1988, al Comisiei de Stat pentru Problemele Limbii din Republica Moldova, a fost unul dintre cei mai activi participanţi la mişcarea de eliberare naţională din stânga Prutului. A fost preşedinte al Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, Cultură şi Artă din Republica Moldova (1991), deputat în Parlamentul Republicii Moldova în mai multe legislaturi (începând cu anul 1990), preşedinte al Frontului Democrat al Românilor din Republica Moldova (2005), ș.a.
Impresionanta sa operă literară – tradusă în engleză, franceză, spaniolă, italiană, rusă, ucraineană, bulgară, sârbă, turcă, etc. – a fost distinsă cu numeroase premii, între care: Premiul „Boris Glăvan” (1977), Premiul de Stat al RSS Moldovenești (1988), Marele Premiu „Nichita Stănescu” (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1999), Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1993), Premiul „Titu Maiorescu” al Asociaţiei Juriştilor din România (2000), Marele Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului de Poezie din Uzdin (Serbia, 2006), ş.a. I s-au conferit Ordinul Republicii Moldova (1996), Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (2000).
Dumnezeu să-l odihnească ȋn pace!„
Autor: Bogdana Simionescu
Sursa: Bogdana Simionescu Facebook
Adauga comentariu