MOTTO: „Da, acestea sunt întrebări legitime. Prostia cu 12 milioane de euro (bani care i-ar fi rămas lui Nicușor Dan, după încheierea campaniei electorale pentru prezidențiale, n.n.) rămâne o prostie, care arată o crasă lipsă de cunoaștere a legii și o manipulare de doi bani. Unii sunt experți în a bate câmpii cu ochii încruntați. Cândva erau jurnaliști. Alții se documentează” (Cristian Andrei, pe pagina lui de FACEBOOK, 7 iulie 2025)
………………………………………………………………………..
Da, da… Niște oameni răi au zis că Nicușor și-a însușit, în urma deranjului cu alegerile prezidențiale 12 milioane de euroi. „Aoleu!”- a zis lumea- „ce nesimțit!!!” Dar s-a făcut lumină. Nu, nu, nu-s 12 milioane de coco, e vorba de numai 3,6 milioane de lei. Ei, așa mai merge. I-a ieșit dăcât de-o viluță… sau de două iahturi… sau de 9 BMW-uri SEDAN, de ultimă generație… sau de 10 apartamente cu două camere într-un orășel de provincie… sau de 15 de garsoniere, tot în provincie (exclus Cluj)… Adică, mai „pă sărăcie”, așa… modest.
Suntem într-o perioadă în care Bolo ia pielea, cu mușchi și tendoane cu tot, de pe cetățenii care nu sunt „personal esențial” (formulă mult-utilizată în pandemie); iar când a jupuit tot ce-i moluț și a ajuns la os, Bolo zice că poate răzui puțin și din ciolane, că prea ne-am pus calciu pe ele și n-am plătit „taxa pe calciul din sistemul osos”. Asta ca să încadrăm corect „tabloul” în perioada istorică pe care o traversăm. Și-acum:
Aflu, de pe pagina prietenului Emanuel- Bogdan Bobic că avocatul Vlad Ștefan a obținut, după ani de luptă în justiție, un verdict fericit pentru 50 de copii bolnavi -membri ai Asociației Oamenilor Mici (despre nanism este vorba)- respectiv: „Hotărârea de Guvern prin care s-a decis compensarea în proporție de 100% a tratamentului, care costă 200.000 de euro pe an, a fost adoptată”. Adică 10 milioane de euro pe an pentru 50 de copii… adică mai puțin decât s-a „vărsat” în gaura contului de campanie al lui Nicușor, la prezidențiale…
Întreb: ce faci Nicușor cu cei 3,6 milioane de lei care ți-au rămas, „reziduu” de campanie?
Într-o emisiune TV, intră în direct un om care are ambele picioare amputate. Dar deține CARNET DE CONDUCERE, „infracțiune” pentru care i s-a suspendat indemnizația de handicap, aia enormă, de câteva sute de lei, dacă nu se prezintă la „reevaluare”… las că-i dau ei banii înapoi, mai încolo, dacă nu i-au crescut între timp membrele inferioare…
Întreb din nou: ce faci Nicușor cu cei 3,6 milioane de lei care ți-au rămas, „reziduu” de campanie?
S-a luat „dijma” guvernamentală de la mamele aflate în concediu post-natal… de la pensionari… de la copiii bursieri… de la persoanele cu dizabilități… de la asistații social… de la micii întreprinzători… Că prea să lăfăiau toți ăștia în foșnet de bancnote.
Încă o dată întreb: ce faci Nicușor cu cei 3,6 milioane de lei care ți-au rămas, „reziduu” de campanie?
Președintele Diminutiv se visează pe cai mari. El vrea să fie Făt Frumosul cu pantaloni flaușați și cu papuci de plastic care să se ia de piept cu „marea corupție”. Dar cei 3,6 milioane de lei din contul lui n-ar putea fi, oare, o formă de „mare corupție”? Nu știm cine i-a dat și nu știm dacă Nicușor le-a promis ceva celor de la care i-a primit… Cică nu e lege pentru ca să i se ia banii rămași în cont după ce campania electorală s-a terminat. Păi, de ce să nu fie lege? Nu este acela un „folos necuvenit” după încheierea campaniei? Ba cred c-ar trebui să fie, căci banii nu au fost utilizați pentru scopul în care au fost donați… și nu au reprezentat o donație pentru „persoana particulară Nicușor Dan”, ci pentru „candidatul Nicușor Dan”. Și? Mai este el, astăzi, candidat pentru a mai putea să beneficieze de ei?
Nu, nu sunt banii lui. Sunt bani destinați unor acțiuni electorale. Acțiunile electorale s-au terminat demult, deci nu mai „înghit” fonduri.
Așadar, ce faci, Nicușor, luptătorule cu marea corupție, cu cei 3,6 milioane de lei?
Și acest individ rapace, care a început prin a da bani cu camătă în tinerețe și ne-a explicat, la televizor, că a fost „de bine” camăta lui, deoarece toată lumea a ieșit în câștig până la urmă, ajungând acum să se înfrupte din ceea ce, printr-o lacună a legii, e folos necuvenit dar se numește, edulcorat, „nu-i ceva ilegal, da-i ceva cam imoral”, exact așa cum atribuirea casei din Mihăileanu, pe care Petrov și-a dat-o lui însuși, n-a fost, la vremea ei, ceva ilegal ci doar imoral, vrea din nou „justiție cu sânge pe pereți”, ca să-și poată învinge frustrările de individ mărunt, care a trăit o viață în trena unui premiu la Olimpiada de matematică, din adolescență…
Iar marea lui realizare de mai târziu a fost să vegeteze în sălile de judecată și-atât, iar nu să dea drumul la robinetul cu apă caldă și nici să taie iarba crescută dezmățat în Parcul Herăstrău.
…………………………………………………………………………
P.S. Cu mare dezgust pentru președintele României am scris cele de mai sus; dacă Nicușor ar fi dorit să nu scrie cârcotașii-rinoceri, cum sunt eu, chestiile astea, era simplu de tot… era suficient să doneze banii pentru o cauză bună și SĂ FACĂ DOVADA că i-a donat, pentru că el e persoană publică și eu nu-l cred dacă zice pur și simplu că a făcut o faptă… Și nu-l cred deoarece îl consider doar un impostor care a înșelat o grămadă de oameni lăsându-i să creadă că e un geniu sensibil, în timp ce el era doar un robot anacronic, în interiorul căruia au curs bateriile pe circuitele încâlcite ca să înflorească apoi, în pete unsuroase, pe carcasă!
Autor: Luminita Arhire
Adauga comentariu