Luminita Arhire: RETROSPECTIVA ANULUI 2023 (IV)

LUNA APRILIE

Pe 3 aprilie Cancelarul Republicii Federale Germania, Olaf Scholz, a fost primit, la Palatul Cotroceni de preşedintele nostru, Klaus Iohannis. Știți cine-i Olaf Scholz… e „cârnatul ofensat”, conform declarației ambasadorului ucrainean în Germania… și cel a cărui soție a aruncat niște documente confidențiale la pubelă (colectare selectivă, cred, nu mă îndoiesc că le-a aruncat în pubela pentru „documente secrete”), dar au venit niște vulpi, care, atrase de mirosul apetisant de „top secret”, au răsturnat pubela și au cărat conținutul ei pe la vecini. A ieșit un ditamai scandalul… iar vulpile au fost sancționate exemplar, ca să nu mai îndrăznească să-și vâre nasul în găinăria cancelarului Olaf. La sfârșitul convorbirilor tête-à-tête, Klaus a dat o declarație exhaustivă: „Am avut o discuţie amplă cu cancelarul Scholz cu privire la aspecte de actualitate de pe agenda europeană.” Adică, în traducere, despre aderarea României la spațiul Schengen a fost vorba. Klaus a fost mulțumit că Germania ne susține. Și Olaf a fost mulțumit să reafirme sprijinul Germaniei. De fapt, toți ne susțin, mai puțin prietenii cei mai buni și mai tăietori de lemne ai lui președintelui, austriecii. Ei, dar să nu fim nedrepți… nu ne lasă ei să ne-nfruptăm din Schengen, în schimb i-au acordat lui Iohannis, în 2009, Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint”, deoarece este „un mare prieten al Austriei” și „a susținut cu fermitate INTERESELE celor de origine austriacă în rândul populației de limbă germană a României”, ca să nu mai spunem că „a oferit și o vitrină unică pentru cultura și istoria austriece”, după cum frumos a spus ambasadorul de atunci al Austriei în România, Martin Eichtinger!

Jean-Claude Juncker, fost preşedinte al Comisiei Europene, a primit, pe 6 aprilie, titlul Doctor Honoris Causa din partea Academiei de Studii Economice (ASE), într-o ceremonie care a avut loc în prezenţa preşedintelui Klaus Iohannis. Dacă vă întrebați, cumva…, zic și eu așa, că poate vă întrebați… ei bine, se pare că în ciuda a tot ceea ce știți despre Jean-Claude, pantofii săi erau de aceeași culoare iar el nu avea tradiționala criză de sciatică cu damf de alcool. Și nenea Juncker a deplâns faptul că România nu e în spațiul Schengen. Toată treaba asta cu Schengenul începe să arate ca un salon de spital prin care se perindă fel de fel de doctori care-l îmbărbătează pe bolnav, îi spun cât le e de simpatic și ce indignați sunt ei că tratamentul nu dă rezultate, numai că ăla care trebuie să administreze tratamentul zice „Nein! Ich will nicht!” iar toți se prefac că-l dojenesc cu glasuri blânde și că, ehei! dacă ar fi ei desemnați să-l vindece pe suferind, să vezi ce rezultate spectaculoase ar obține! Dar nu se poate, dragă, nu se poate!

Pe 7 aprilie a trecut, ca o cometă norocoasă prin Brigada Multinaţională Sud-Est din Craiova, secretarul general adjunct al NATO, Mircea Geoană, care ne-a anunțat cu bucurie că Organizația „pregăteşte o nouă arhitectură de apărare şi descurajare pe flancul estic, un flanc estic mult MAI PROFUND şi modificat de venirea Finlandei ca nou membru al Alianţei”. Ei, nu m-aș fi gândit că sosirea Finlandei a prăbușit flancul estic, dar se pare că așa a fost, căci altfel cum să fi devenit acesta MAI PROFUND? Și am fost informați că trebuie să ne pregătim „pentru următorul nivel de apărare, de exerciţii în comun, de interoperabilitate şi de operaţiuni militare de tip multi-domeniu” și că „adevărata provocare pentru România, în contextul schimbării conturului strategic al Europei, este cum să transfere IMENSA relevanţă strategică în dividende economice şi să facă saltul către o ţară prosperă”. De unde se vede că nici campania electorală nu mai e ce-a fost odată: în loc de tradiționala pungă cu făină, mălai și ulei, vine punguța de doi bani cu prelegerea „Inovaţie, transformare şi securitate – De la economie de război la un nou model economic”, adusă de Ambasada Statelor Unite la Bucureşti şi NET/New Economy Trust, adică de cei care-l promovează pe Mircea Geoană.

Primarul New York-ului se angajează, pe 17 aprilie, să reducă emisiile rezultate DIN ALIMENTE ale orașului cu 33% până în 2030: „Sunt încântat să anunț că, pentru prima dată în istoria orașului nostru, măsurăm cât de mult impact au ALEGERILE NOASTRE ALIMENTARE ASUPRA EMISIILOR NOASTRE. E prima dată când facem asta. Noul INVENTAR INTEGRAT DE EMISII pe care îl dezvăluim astăzi arată că alimentele sunt a treia cea mai mare sursă de emisii ale orașelor, imediat după clădiri și transport. Una din cinci tone metrice de dioxid de carbon pe care orașul nostru le emite provine din alimente. Dar alimentele nu sunt egale din acest punct de vedere. Marea majoritate a alimentelor care contribuie la excesele noastre de emisii înseamnă CARNE și PRODUSE LACTATE”… Ei, vedeți? E simplu: fără lapte cu cacao, fără telemea, fără copănele de pui cu usturoi, fără mușchiuleț la grătar, fără ciorbă de potroace, fără cremă de zahăr ars, fără ciolan pe varză, fără vită Kobe (asta-i interdicție pentru Mihai Răzvan Ungureanu), fără cârnați afumați, fără salam săsesc, cremșnit… fără, fără, fără… În schimb, aveți voie să savurați o gamă variată de coleoptere, viermi, foi de salată și carne artificială, mai ales că aceasta din urmă nu provine de la animale nesimțitoare care slobozesc flatulențe și influențează cu indiferența curului lor încălzirea globală!

Din 18 aprilie, programul de vacanță prezidențială intră în faza lui acută: pac! vizită oficială în Brazilia, cu avionul din al cărui design interior numai populara operă de artă „Răpirea din serai” lipsește!!! Ce-a făcut acolo? Păi, ca o încheiere frumoasă a vizitei oficiale în care doamna Carmen și-a scos în lume noile toalete, preşedintele român şi cel brazilian au semnat o declaraţie comună privind dezvoltarea relaţiilor bilaterale. Și… și… și gata! Sigur, pentru atâta lucru, Klaus putea să-i trimită dăcât un „semeseu” președintelui Luiz Inacio Lula da Silva și nu era nevoie să meargă hăt! până-n Brazilia, însă mai erau lucruri mișto de văzut în Chile și-n Argentina… și ar fi fost păcat să stea degeaba acasă când putea să stea degeaba, pe bani mulți (540 000 de euro), în America Latină! Așa că… exact ce-a făcut în Brazilia a făcut Klaus și-n Chile, și-n Argentina! Concediul a durat nouă zile. Destul de obositor și condensat… poate că-n 2024 își va permite și dânsul concedii mai lungi, mai relaxate, în Australia… în Laponia… sau în Canada -că nici în Canada n-a fost- să vadă și doamna Carmen arțarii iar el să-i culeagă lui Justin Trudeau sprânceana căzută în supă, la dineul oficial…

30 aprilie… În România, toată lumea recondiționează grătarele și studiază prognoza meteo. Circulă în ritm alert informații despre locul de unde se pot procura cei mai buni și cei mai ieftini mititei. Ceafa de porc dispare subit din galantare, cărbunii pentru „forjarea” grătarelor se dau deja pe sub mână. Producătorii de muștar înregistrează profituri amețitoare.

(va urma)