Luminita Arhire: OPERAȚIUNE SPECIALĂ AFLATĂ ÎN PLINĂ DESFĂȘURARE

Nu știu… oare vă place cum arată democrația românească după 35 de ani de „îmbunătățire continuă” și de strădanie constantă? A ieșit ceea ce trebuia să iasă din stadiul acela de morulă numit „democrație originală” la începutul anilor ’90?

Căci, din punctul meu de vedere, acum suntem în faza de dezvoltare „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!”. Spoiala de pe fața civilizației atât de des invocate de către Bogdan Chireac, s-a scorojit sinistru și a căzut precum coaja superficială și umedă a unei plăgi care nu dă semne de vindecare, ci dimpotrivă, de adâncire. Mizeria iese de peste tot. Minciuna e un furuncul care a crăpat dar nimeni nu se străduiește să dreneze infecția cu miros fetid, ci dimpotrivă, e lăsată să se scurgă în voie pe tot organismul.

Din ziua de 6 decembrie 2024 în România toate căile abuzului au fost deschise și nimeni nu se mai îngrijește să fardeze mortăciunea și nici să-i acopere duhoarea cu felurite parfumuri. S-a stabilit, la nivel înalt, o țintă-piept-nr.1, a fost identificat un „inamic public” și toate armele sunt îndreptate împotriva lui. Vina „inamicului” este că a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale din toamna anului trecut, pe sub nasul prestidigitatorilor consacrați ai rezultatelor electorale. Iar în numele bunei tradiții „omorâm întâi suspectul și pe urmă căutăm probele care ar fi putut să-l ducă la eșafod”, operațiunea specială, aflată în desfășurare, lasă teatrul de luptă acoperit de trupurile victimelor colaterale. Căci, vorba lui Liiceanu Gabriel: „loviturile nu pot avea precizie chirurgicală”! Așa că… ia să vezi percheziții la crăpatul zorilor, ia să vezi ridicări din trafic, ia să vezi arestări preventive, ia să vezi striviri ale drepturilor omului cu bocancii de campanie … Nu, nu suntem în Turcia, suntem, dimpotrivă, pionieri iar România devine, pentru Turcia, un „manual de bune practici în scopul înlăturării unui adversar politic” și un izvor inspirațional!

Pentru că se apropie alegerile cele forțate -în fapt, o butaforie de alegeri, din moment ce acelea legitime ne-au fost anulate- „operațiunea specială” se va intensifica. Va sta sub deviza: „să-i arestăm pe cei care au contribuit la alegerea candidatului indezirabil, silindu-ne să călcăm cu tancul toate legile din România numai ca să scăpăm de ăla…” Păi, zic, atunci de ce este lăsat liber, tânăr și neliniștit campionul deontologiei Lucian Mîndruță, unul dintre „artizanii” alegerii lui Haos Iohannis, în anul de grație 2014? Nu înțeleg care-i deosebirea… Oare vă mai amintiți? Dânsul și-a deplasat curul marcat de șaua „biclei” într-un scaun de avion și a zburat până, hăt! în străinătate, de unde a continuat propaganda-fluviu despre cum a „fost împiedicată” diaspora să voteze. Și a obținut rezultate… citez de pe pagina de FACEBOOK a lui Mîndruță:

„FACEBOOK a pus președintele.” (i-auzi, FACEBOOK are voie, dar TIK TOK, nțț!, n.n.”)

„Am sute de mesaje. Mii de oameni au dat SHARE la postările de azi cu oamenii de la coadă. Alte zeci, SUTE DE MII LE-AU URMĂRIT. Poate ca unele i-au urnit din casă. Poate că altele doar i-au îndârjit.”

„Ne-am găsit și-am descoperit împreună adevărul. Și el ne-a eliberat și de monstruoasa mașinărie de propagandă a lui Ponta. Trei televiziuni au tras pentru el și noi am câștigat cu LIKE și SHARE și FOLLOW. WALL-UL NOSTRU A DĂRÂMAT ZIDURILE LOR!”

„Au crezut că suntem proști separat. Și-au încercat să ne prostească unul câte unul, prin televiziunile și presa lor. Iar noi am descoperit, PRIN SOCIAL MEDIA , ca suntem de fapt… inteligenți împreună. Buna dimineața, România!” (postări ale lui Lucian Mîndruță, pe 17 noiembrie 2014)

Care-i diferența, întreb, între alegerile câștigate atunci prin SOCIAL MEDIA și cele câștigate astăzi tot prin SOCIAL MEDIA? De ce erau inteligenți și sclipitori cei care au reacționat atunci la impulsul SOCIAL MEDIA iar astăzi sunt niște proști și niște spălați pe creier?

Și totul, atunci, s-a încheiat apoteotic cu următoarea concluzie:

„Doi nemți: unul care vine din istoria României Mari și altul care vine din istoria Transilvaniei. Mihai I si Klaus Iohannis. Dacă nu ți se face pielea de găină când te gândești la simbolistica acestei întâlniri, înseamnă că ești robot.” (Lucian Mîndruță, pe pagina lui de FACEBOO, 19 noiembrie 2014)

Nu ne îndoim că bravului Mîndruță chiar i s-a făcut pielea de găină. Și, ca o găină autentică -așa cum se autodefinește, ca posesor a prețiosului tegument- după șapte ani de Ghiniohannis, a rupt paginile cărții SHARE, operă de maturitate pe care o scrisese după alegerile prezidențiale din 2014 și ne-a explicat că o să se șteargă cu ele la rozetă, după ce, bănuiesc, își va monta o toaletă-n fundul curții, pentru a fi în ton cu suferințele patriei. Și, ca să ne imaginăm cât a fost dânsul de deștept și cât de sensibil la „simbolistica întâlnirii” istorice dintre Mihai I și Iohannis, e suficient să ne gândim cam ce vrea să zică expresia: „minte de găină”!

Ar mai fi de spus că în timp ce noi reflectăm la „sic transit gloria mundi” adică, în traducere, la „cum trece Gloria munții”, toate autoritățile statului se luptă cu „catindatul” căruia i-a fost interzis să fie „catindat” iar cetățeanul român este intoxicat în continuare cu nenorocirile care i s-ar fi întâmplat în caz că l-ar fi votat pe acela. Deoarece acela e DUȘMANUL poporului. Iar oficialii și „organele” și presa plătită și justiția cu ochii căscați și intelectualitatea publică și creatorii digitali cu degetele mânjite, toți-toți ne apără de nenorocirea unei astfel de alegeri, deși ăștia toți nici măcar un candidat cât de cât frecventabil n-au reușit să propună, ci l-au scos din joben, cu mâna lui Macron și cu brânciul Ursulei pe același Nicușor, garantat de eternul și fascinantul Julien Cioloș și de Bolojanul mamii lor!