Luminita Arhire: O POMANĂ MIȘTO PE MARGINEA ABISULUI

Știu, știu… 6 168 000 de oameni au votat o hologramă cu moț la Cotroceni pentru că au văzut niște clipuri electorale în care „catindatul” părea chiar că există… deoarece cineva îl spăla pe cap… cineva îi întindea o cafeluță caldă… cineva îi pregătea un sendviș cu de toate… cineva îl întreba când a spus ultima oară „te iubesc”… Ei au văzut cum alesul lor se duce în piață, după lapte, și se-ntoarce -vai, cât de simpatic!- cu pătrunjel… Scenariul materialului publicitar nu era chiar așa dar, hei! publicul a fost înduioșat și s-a hotărât să-l voteze pe uituc… asta ca să nu ieșim din Europa… ca să nu vină rușii peste noi… ca să nu se scumpească toate alea… ca să nu se ridice copăcel TVA-ul… că doar holograma a promis, și n-ar avea cum…

Însă, pe lângă cei 6 168 000 de naivi sau speriați sau intoleranți la metale prețioase precum AURul, pentru ca socoteala să se închidă corect și să ajungem la totalul de 6 168 642 nicușorieni, ar mai fi încă vreo 642 de inși care-l cunoșteau bine, cred, și care știau exact despre ce anume este vorba în propoziția cotroceniană. Iar dacă primii sunt naivii, pătimașii, speriații și intelectualii care „noi gândim, nu muncim”, ei bine, eu cred că aceștia din urmă sunt ticăloșii. Ei nu și-au făcut iluzii ci au votat așa și au îndemnat și pe alții să le urmeze exemplul pentru că au evaluat din vreme că această variantă le-ar fi avantajoasă „pe persoană fizică” și au hotărât că e mai bine să îngroape o țară decât să nu parvină dânșii în mod corespunzător, acum, când norocul le surâde.

De aceea, pe mine m-au interesat mai puțin tămâierile de pe pagina oficială a președintelui („Felicitări ! Mult succes!”, „Reusita deplina în ceea ce v-ati propus pt. Romania!” etc.) venite mai mult sau mai puțin de la gospodinele din Chișinău, ci am căutat o relatare a unuia care l-a cunoscut nemijlocit pe Nicușorul-Atomic și care poate depune mărturie despre obiceiurile sale de adevărat bărbat de stat. Așa l-am găsit pe Robert Turcescu, cel care, în trecut, a încercat să facă o înțelegere cu Nicușorul, în așa fel încât PMP-ul și USR-ul să adopte o poziție comună în Consiliul General al Capitalei iar, mai apoi, în Parlamentul României. Și iată ce relatează Robert Turcescu:

„Prima oară m-am intersectat cu Nicușor Dan când eram consilier general și el tot consilier general la Capitală, noi amândoi, cu Firea și Predoiu, fiind foști candidați la Primăria Generală… A câștigat Firea, am intrat în Consiliul General, consilier, a venit și Nicușor Dan, el fiind foarte pasionat de Primărie. Aveam câțiva consilieri de la PMP, el fiind consilier de la USR, mai erau și liberalii… am zis, «bă… hai să facem front comun, că pesediștii vor avea nevoie de o majoritate, dar să facem front comun, să ne putem impune și noi, din opoziție, unele chestii…» Și m-am dus la el: «Nicușor, hai să facem chestia asta, vorbim și cu liberalii… să nu lăsăm Bucureștiul să se întâmple cine știe ce nenorocire…» și el făcea «hi… hi… hi… hi…» Eu vorbeam, eram față în față și-i spuneam «hai să facem chestia asta» și el «hi…hi..hi…hi…» și-a făcut de două ori așa, moment în care eu am zis « bine, hai că mai vorbim… »… că nici măcar nu era un dialog. Am zis că poate nu vrea să vorbească cu mine, că nu-i place fața mea…”

Ei, asta era, probabil: nu-i plăcea fața lui Turcescu. Numai că relatarea continuă și inapetențele lui Nicușor se mai clarifică:

„După care am ajuns în Parlamentul României, a candidat și el, am candidat și eu, ne-am ales, și ne-am intersectat în Parlament… eu le spuneam useriștilor «hai să facem o întâlnire între useriști și pemepiști, poate.. ca să punem niște lucruri împreună la cale, prin comisii… să luptăm împotriva marelui PSD și a nenorocirilor făcute de Dragnea!» Și ăia spuneau… «mmm.. noi venim… dar Nicușor…» inclusiv Drulă -să-și aducă aminte… sau Moșteanu? ți-aduci, mă, aminte? Bulai? ți-aduci mă, aminte, când vorbeam chestiile astea pe la Parlament? și ei ziceau: «păi… nu putem, că stăteam cu el în ședință și vedeam că la un moment dat îi cade capul, așa… într-o parte… și rămâne pe gânduri … rămâne așa vreo juma de oră… noi ne uitam unii la alții în ședință și câte una striga: Nicușor? Îți dăm un pahar cu apă, ceva? și el stătea așa și se gândea… băi, nu putem să riscăm… ce să facem? Să venim la negocieri și să-i cadă capul într-o parte?» Păi, la faza cu Referendumul (pentru familie, n.n.) a plecat din partid, s-a exilat în fundul sălii și -să mă ierte Dumnezeu, o spun ca să fie foarte clar- unde eu și alți colegi din PMP din când în când trăgând cu ochiul, dar și alții, inclusiv liberalii care erau lângă rândul meu din dreapta, dar și udemeriștii care erau în stânga față de cum stăteam eu, pot depune mărturie că din când în când ne hlizeam și râdeam, că apăreau fotografii făcute cu zoom către fundul sălii în care Nicușor era cu mâna în nas și se scobea… ce? e vreo noutate?” (Robert Turcescu, în emisiunea „AI AFLAT? CU IONUȚ CRISTACHE”, 19 iunie 2025)

După opinia mea, aceasta e o relatare foarte credibilă despre președintele nostru. O relatare corectă. De aceea, cei care i-au făcut reclamă știind CĂ ACESTA E EL, iar nu geniul Făgărașului, Danubiul integralelor duble și Carpatul analizei matematice, sunt niște ticăloși, la fel ca și cei care au adus autobuzele cu alegători nicușorieni din Republica Moldova, peste „podul de flori”, prin România până-n Dortmund și Padova, și care-au dat bani grei de la buget pentru asta! (dar, desigur, rușii trebuie să fi fost, că doar Rusia și numai Rusia a fost „actorul statal” implicat în alegerile din România!)

Din 6 decembrie 2024 România a rămas agățată, ținându-se de-un vrej, deasupra abisului. Și-au venit pe rând băieții s-o vadă… Întâi a venit PESEDEUL, a căscat gura, a măsurat vrejul și a zis: „lasʼ, că-i destul de lung și de gros”. Apoi a venit PENELEUL, a verificat elasticitatea vrejului și a concluzionat „e suficient de flexibil”. După PENELEU a venit USEREUL, a luat pulsul victimei și a strigat „rezistă, proasta, ia să nu-i mai dăm să mănânce, să mai piardă în greutate!”. Mai pe seară a venit și UDEMEREUL, cu Pambuccian în trenă și a strigat vesel „jó napot kívánok, Románia!!!”. La sfârșit a ajuns și Nicușor s-a uitat în jos și a zis un ultra-sintetic: „hi…hi..hi…hi…!!!”

Suntem în luna iunie 2025, au trecut șase luni și jumătate și nimeni nu a tras-o de pe marginea prăpastiei pe nefericită. În schimb, ca să nu se piardă timpul, pomana se distribuie deja, iar USEREUL a primit, în castronel, Ministerul Apărării, Ministerul de Externe, Ministerul Economiei și Ministerul Mediului -adică cele mai neînsemnate ministere de pe platou. Legate cu o batistă și cu câte o lumânare deasupra. Și astfel, după 9 ani, sloganul electoral al USEREULUI se împlinește în chip fericit: cetățeni, „În sfârșit, a(veț)i cu cine!”