Păi, aveam și noi un război adevărat la graniță și lucrurile mergeau bine, banii curgeau gârlă spre est, președintele nostru făcuse icoană din Zele și se închina de trei ori pe zi la dânsul, iar seara se închina, pios, și la Maia. Apoi, când profa Ursula a întrebat la școală cine vrea niște SAFE cu caimac, el a ridicat primul două degețele… „Eu vreau, tovarășa Ursula… eu… eu ! Puneți-mi o porție mare de vreo 16 miliarde de coco!” Să-și ia și el avionașe și tănculețe… fabricate în niște niște ateliere babane de jucării din Franța și din Germania! Marfă!
Nicușor dădea tot ce avea prin casă peste gard, la vecini; zilnic, livra câteva sacoșe cu energie electrică pentru Maia iar pentru Zele avea pachete, pachețele și sufertașe, însă nu ne-a zis ce-a pus în ele… cine suntem noi să știm chestiile astea secrete?
Așa că războiul se-ngrășa frumos, toate erau -vorba lui Băse-Petrov- „sub control”, în timp ce conturile unor băieți se rotunjeau și ele. Milioanele de dolărași, de coco și niște cărămizi din aur curat circulau în dube șic între Austria și Ucraina, prin Ungaria… lucrurile se desfășurau ca unse.
Dar, exact așa cum leacul sigur pentru o dragoste veche e o nouă dragoste, și fâsâiala pentru un război vechi se pare că e unul proaspăt. Care încurcă socotelile eroului planetar Zele, dornic de pace, desigur.
Abia trecuseră câteva zile de la atacarea Iranului, și, văzând că nu e vorba despre o încheiere rapidă a ostilităților, Volodimir a început să se îngrijoreze:
„S-ar putea să întâmpinăm dificultăți în obținerea rachetelor și armelor necesare pentru apărarea spațiului nostru aerian. Americanii și aliații lor din Orientul Mijlociu ar putea avea nevoie de ele pentru autoapărare, de exemplu de sistemele de rachete Patriot.” (Volodimir Zelenski, 3 martie 2026)
Numai că au mai trecut cinci zile și războiul din Iran tot nu s-a terminat… Zele a început să se enerveze… „păi, dați voi războiul meu profitabil pe risipa aia de război din Iran?” Hotărât să le deschidă mintea americanilor, el a ieșit din nou să le explice, ca la proști, apăsâd pedala emoțională:
„Sper ca războiul să nu fie lung, nu doar pentru că sunt îngrijorat de Ucraina, ci și pentru că fiecare viață umană pierdută sau distrusă este o tragedie. Între timp, nu vedem progrese în negocierile de pace. Dacă o pace durabilă sau un armistițiu nu sunt negociate în primele zile ale conflictului, există un risc mare de prelungire a acestuia. Acest lucru va avea cu siguranță o influență asupra situației din Ucraina. Mai puțină atenție înseamnă mai puțin sprijin. Mai puțin sprijin înseamnă mai puțină apărare aeriană.” (Volodimir Zelenski, 8 martie 2026)
Însă, ghinion de neșansă! dinspre Marele Rățoi veștile n-au fost chiar încurajatoare. Declarațiile lui din ultimele zile par numai bune de pus la dosarul cu care se va prezenta pentru Nobelul pentru Pace, la anuʼ și la mulți ani! Iată ce panseuri a mai emis, în ultimele zile, pacifistul Donald:
„Iranul tocmai a declarat că astăzi va riposta cu o forță mai puternică decât oricând. Însă ar fi bine să nu facă asta deoarece, dacă o vor face, le vom răspunde cu o forță nemaiîntâlnită până acum!” … „În plus, vom neutraliza ținte ușor distructibile, care vor face aproape imposibilă reconstrucția Iranului ca națiune. Moartea, Focul și Furia vor cădea asupra lor!” … „Nu acceptăm decât predarea necondiționată! Acum pot avea imunitate, mai târziu vor primi doar moartea! Va fi o moarte sigură.” … „Nimeni nu poate crede ce succes am obținut, 48 de lideri s-au dus dintr-o singură lovitură. Și ne mișcăm rapid!” … „Astăzi, Iranul va fi lovit foarte tare!” … „Bombardamentele grele și precise vor continua, neîntrerupt pe tot parcursul săptămânii sau cât timp va fi necesar pentru a atinge obiectivul nostru: PACE ÎN ÎNTREGUL ORIENT MIJLOCIU ȘI, ÎNTR-DEVĂR, ÎN ÎNTREAGA LUME!”
… ca să nu mai spun că se șușotește că președintele Donald le-a spus consilierilor săi că va susține uciderea noului lider suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, dacă acesta refuză să respecte cerințele SUA.
Supărat, Zele și-a procurat CD-ul cu filmul „PREA MIC PENTRU UN RĂZBOI AȘA DE MARE” și își ia notițe. S-au dus vremurile când bătea cu pumnul în masă și venea tava cu miliardele de euroi. Azi Ungaria zice nț! și canci! și, pe deasupra, mai și sechestrează dubele cu ciocolată Dubai din aur masiv și bijuterii monetare.
Ca să rezolvăm toate cele eu zic așa:
Dragă Comitetule Norvegian pentru Nobelul Păcii,
Dă-i odată lui Donald, pentru numele lui Dumnezeu, premiul ăla mult râvnit, măcar să avem cu ce să-i tragem peste degete când mai dă iama prin alte țări. Că urmează Cuba… și s-ar putea să-i mai vină și alte idei.
Fă asta, Comitetule, pentru ca să se restabilească ordinea în lista de războaie și să-i vină și lui Zele inima la loc!
Autor: Luminita Arhire
Adauga comentariu