Luminita Arhire: ALEGERI CU MIZĂ MARE

MOTTO: „O, Charlie Chaplin, înger vagabond/ Hai, bătrâne, vino de sub orizont./ O, Charlie Chaplin, hohot interzis/ Redeschide teatrul ce ni l-au închis!” (Adrian Păunescu, CÂNTEC PENTRU CHARLIE CHAPLIN)

………………………………………………………………………………..

Aflu, cu mare bucurie, că tanti Uniunea Europeană se ocupă de chestii din ce în ce mai serioase. Adică, își îmbunătățește „funcționarea”, draga de ea, din mers… Dacă până mai ieri TFUE (Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, n.n.) enumera ca „infracțiuni deosebit de grave cu dimensiuni transfrontaliere” terorismul, traficul de persoane, traficul de droguri și de arme, spălarea de bani și crima organizată, iată că de câteva zile și discursul instigator la ură se alătură acestor infracțiuni de top, deoarece afectează „ societatea în ansamblu, subminând fundamentele UE”, iar rețelele de socializare îi consolidează „dimensiunea transfrontalieră”.

Ca urmare, plapuma posibilului discurs instigator la ură (și să știți că discurs instigator la ură e ORICE glumiță…), care acoperea până acum doar rasa, culoarea pielii, religia, naționalitatea sau etnia, se va lăți corespunzător, atât cât să acopere și „sexul, orientarea sexuală, genul, identitatea de gen, expresia de gen, caracteristicile sexuale, vârsta, handicapul și orice altă caracteristică fundamentală”. Să citim atent acest „orice altă caracteristică fundamentală”… asta înseamnă să nu mai faceți mișto de bărbații care se însoară cu ei înșiși, deoarece afirmă că în sinea lor sunt juma-juma. Să nu ironizați femeia care trăiește cu un bărbat-păpușă de cârpă și ne arată și vreo trei păpușele în pelinci care, cică, sunt copiii rezultați din acest mariaj. Să luați în seamă și să înțelegeți sentimentele sincere ale persoanei care s-a îndrăgostit de-un avion și-l mângâie prin zonele lui intime de sub fuzelaj, ca pe un amant. Să priviți cu seriozitate aceste „alte caracteristici fundamentale”. Că altfel, subminați fundamentele UE și intrați la „infracțiuni deosebit de grave”.

Iar în aceste condiții, nu știu ce să spun … dacă ne râdem de inepțiile pe care le scoate din cufăraș coana Uniunea Europeană, e discurs „instigator la ură” sau e o încercare de a ridica moralul maselor prin bună-dispoziție? Întreb pentru că madam Ursula ar trebui să ne dea și instrucțiuni de folosire pentru aceste proaspete dispoziții…

Pentru depistarea „infractorilor” istoria ne dă nenumărate exemple despre cum s-a reușit de-a lungul timpului… Rețeta e simplă: dă-i unuia -de preferință unuia șters, mediocru, dar bun executant- o legislație ușor confuză și pune-l să caute infracțiuni pe baza unui text interpretabil… apoi, dă-i bani frumoși pentru asta iar el se va strădui să găsească… și, nu în ultimul rând, gâdilă-i permanent iluzia că munca lui de vidanjor are o importanță socială deosebită. O, și să nu ne temem că nu va găsi! Căci va găsi! El va hotărî că-i infracțiune orice ironie, orice caricatură, orice poantă cu două înțelesuri! Și, cu cât e mai largă plaja de aproximare, cu atât mai multe lucruri condamnabile va descoperi.

În acest fel, mi-e teamă că râsul va deveni în curând o îngrozitoare și sancționabilă prin lege instigare la ură. De ce? Păi… ne spune de ce bibliotecarul orb Jorge, din NUMELE TRANDAFIRULUI, referindu-se la a doua carte a POETICII lui Aristotel:

„Râsul este slăbiciunea, putreziciunea, lipsa de gust a cărnii noastre. Este gâdilatul pentru ţăran, neruşinarea pentru beţiv… Râsul îl eliberează pe mocofan de frica de diavol, deoarece în praznicul nebunilor şi diavolul apare sărac şi nebun, deci putând să fie controlat. Dar această carte ar putea să-i înveţe pe oameni că eliberarea de frică înseamnă înţelepciune. Când râde, când vinul îi gâlgâie în gât, omul de jos se simte stăpân pentru că a răsturnat legăturile senioriale; dar cartea aceasta ar putea să-i înveţe pe învăţaţi mijloace rafinate, şi din acel moment strălucite, cu care să facă legitimă o asemenea răsturnare. Atunci, ceea ce în gestul negândit al celui de jos este încă şi din fericire lucrare a burţii s-ar preschimba într-o lucrare a intelectului. Faptul că râsul este propriu omului dovedeşte mărginirea noastră de păcătoşi. Dar câte minţi stricate, ca a ta, n-ar extrage din această carte silogismul cel mai mare, potrivit căruia râsul este scopul omului! Râsul îl îndepărtează pentru câteva clipe pe omul simplu de spaimă. Şi de la această carte ar putea pleca scânteia luciferică, ceea ce ar aţâţa în lumea întreagă un nou incendiu: şi râsul s-ar arăta ca artă nouă, necunoscută chiar şi de Prometeu, pentru a înlătura teama. Omul simplu, care râde… în clipa aceea nu-i mai pasă că va muri…” (Umberto Eco, NUMELE TRANDAFIRULUI, pag. 562-563)

Așa ceva? Acum, când pe toate posturile de știri amenințarea că vei da ortul popii înainte de vreme este aproape obsesie? Pandemia te va ucide… dar dacă, din nefericire, scapi din pandemie, tot n-o să ai timp să te liniștești, ci trebuie să fii vigilent în continuare, că războiul mondial bate la ușă… bombele nucleare plutesc prin atmosferă… tot n-ai crăpat de frică? da’ de vortexul polar cu „temperaturi scăzute fără precedent (!!!, n.n.)” ce zici? prețul la căldură o să crească de zece ori… și-ai să mori de frig sub plapumă… vezi că rămâi fără medicamente, deci, oricum nu te strecori… zici că vine vara? ei, dar de secetă și de criza alimentară devastatoare ai auzit? și mai sunt furtunile și tornadele și codurile roșii-violete… și amprenta de carbon… ai să mori, bre! ai să mori! Vine „boala X”, aia care e de 20 de ori mai rea ca răposata pandemie de COVID 19, au zis și bosumflații ăia de la Davos că n-are cum să nu vină… și n-ai vaccin, prostule… iar tu tot mai vrei să râzi?

Uniunea Europeană seamănă astăzi tot mai mult cu cenzorul-șef, doi-într-unul: Mihai Dulea&Eugen Florescu, de dinainte de 1989. Și arată ca un balon umplut cu gaz toxic. Și e o prefăcătorie. Și-o impostură. Și-o boală fardată strident. De aceea, cred eu, cele mai importante alegeri în anul de grație 2024 vor fi europarlamentarele.

Autor: Luminita Arhire