Vreți să știți care e locul României în „construcția europeană”?
Înțelegem foarte ușor dacă privim faptele, și numai faptele.
Gândiți-vă că atunci când s-a pus problema finanțării din taxele europenilor a aparatului de stat și a obligațiilor statului ucrainean – o povară imensă pentru cetățenii europeni, 50 de miliarde EUR în următorii 4 ani, bani care efectiv vor plăti pensii și salarii pentru ca Ucraina să nu colapseze – o singură țară s-a opus: Ungaria.
Viktor Orban a fost făcut cu ou și cu oțet, bălăcărit, înjurat, amenințat cu tăierea fondurilor pentru Ungaria și câte și mai câte. În cele din urmă, după câteva luni de opoziție, a cedat și a fost și el de acord să ne dăm foc la bani de dragul clicii lui Zelenski.
Acum să ne uităm nițel la România și la problema accesului în spațiul Schengen.
România e de 17 ani membru UE și totuși românii încă nu beneficiază de un drept elementar: libera circulație în toată Uniunea (nu ca turiști, că turiști puteam fi și înainte să intrăm în UE!… e vorba de libera circulație care îi privește inclusiv pe antreprenori și forța de muncă organizată – companiile, care încă au de suportat controale vamale). În acest moment nu se mai opune decât o singură țară, Austria. Se opune cu încăpățânare, de mai bine de un an, deși toată lumea e de acord că România îndeplinește toate criteriile tehnice necesare încă din 2011.
Aţi auzit pe cineva să zbiere la Austria din acest motiv, aşa cum au zbierat la Viktor Orban din cauza Ucrainei.
Nu.
I-ați auzit pe birocrații de la Bruxelles amenințând Austria cu tăierea fondurilor și cu suspendarea dreptului de vot, de dragul nostru?
Nu.
Și atunci? Ce concluzie tragem?
Păi concluzia e simplă: în această Uniune Europeană, care dacă ar vrea ar putea să-și umfle mușchii destul de eficient la cei care i se opun diktatelor, România e a cincea roată la căruță. Suntem buni la cotizat și la furnizat milioane de brațe de muncă, și cam atât. În rest suntem tratați mai prost decât o țară non-UE.
Poate că ar trebui să declarăm și noi război Rusiei pentru a fi mai băgați în seamă…
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu