Ultima oară când a fost la guvernare USR-ul, partidul deep-state-ului bruxelez, a deținut (printre altele) portofoliul Sănătății. De ce Sănătatea? Fiindcă era în plină desfășurare șusta cu vaccinurile, din care România achiziționase 120 de milioane de bucăți la o populație de 18-19 milioane. Totul trebuia să se desfășoare ca la carte, adică românii să consume porcăriile alea și nimeni să nu îndrăznească să întrebe de ce e nevoie să cumpărăm o cantitate atât de uriașă.
Acum useriștii sunt înșurubați, printre altele, la Externe și la Apărare, pentru ca Bruxellesul să fie sigur că li se satisface șusta în curs, aia cu Rearm Europe. Pe linie de politică externă vom sprijini pe cine zice Bruxellesul să sprijinim „până la capăt” (nu e clar al cui capăt: al ăluia sprijinit de noi sau al nostru…) și pe linie de înarmare vom pune la dispoziția industriilor militare occidentale orice buget militar ni se cere.
În epoca interbelică expresia „a da un tun” (cu sensul de „a se îmbogăți brusc”) a intrat în limbajul curent ca urmare a „afacerii Skoda” – scandalul cu tunuri de proastă calitate cumpărate de Ministerul de Război și intrate în uzul armatei noastre de atunci doar pe hârtie, că nu erau bune de nimic. De pe urma acelui scandal s-au îmbogățit o grămadă de șpăgari și intermediari care „au dat/au vândut tunuri” statului român. În anii care urmează expresia ar putea suferi un upgrade, de pildă „a da o aripă de F16”, „a da o șenilă de Abrams” sau „a da o rachetă”.
Va fi o plăcere să strângem cureaua și să ne plătim disciplinați taxele pentru așa ceva. Doar nu vreți să ne pape rușii, nu?
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu