Analize și opinii

Lucian Sârbu: “Trump pare lovit în freză, retorica lui a luat recent o turnură îngrijorătoare, dar eu nu cred că e nebun”

Trump pare lovit în freză, retorica lui a luat recent o turnură îngrijorătoare, dar eu nu cred că e nebun. E doar cinic.
În nici două săptămâni a zis că vrea Groenlanda (asta o mai spusese și în primul mandat, și toată lumea crezuse că e o glumă), canalul Panama, a zis despre Canada că ar fi mult mai bine să devină unul dintre statele SUA și a amenințat indirect Mexicul cu o invazie din cauza cartelurilor de acolo.
Poate că lumea a uitat, dar America a fost dintotdeauna un proiect imperial și expansionist. La momentul independenței (1776) Statele Unite ale Americii nu ocupau decât ceea ce azi e coasta de est a SUA. Încetul cu încetul, printr-o serie de cuceriri teritoriale și achiziții, au ajuns până la Pacific și la forma de acum. Cumpărarea Louisianei (1803) de la o Franță în derivă, anexarea Republicii Texas (1845), războiul împotriva Mexicului (1846-1848) de pe urma căruia au luat California și Arizona sau achiziția Alaskăi de la ruși (1867) sunt doar câteva borne ale expansionismului american. Dar mai putem aminti și anexarea statului independent Hawaii (1893-1898) și războiul împotriva Spaniei din 1898 în urma căruia America a anexat, de facto, Guam, Puerto Rico, Cuba și Filipine. Dintre acestea doar Cuba și Filipine sunt astăzi independente, și doar Cuba este cu adevărat independentă de SUA. Tot în același scenariu se încadrează și trimiterea corpului expediționar în Rusia revoluționară (1918-1920), când americanii au sperat – ca mulți alții – să pună mâna pe o halcă din ceea ce părea a fi hoitul imperiului țarist.
Iată de ce retorica lui Trump nu trebuie luată în derâdere, fiindcă ne poate privi direct. Dacă “Make America great again” înseamnă pentru Trump reluarea proiectului expansionist al Americii, proiect oarecum întrerupt în urmă cu cca. 100 de ani (când America a decis să-și proiecteze puterea militară mai degrabă prin intermediul bazelor militare răspândite în toată lumea, nu prin ocuparea directă de teritorii) înseamnă că o țară mică precum România va risca să devină iar o simplă monedă de schimb indiferent de alianțele și tratatele din care face parte. În fond vedem cum Rusia și Israelul anexează fără probleme teritorii vecine. Dacă Rusia măcar mai are o scuză, și anume că teritoriile anexate sunt populate de ruși, Israelul nu are nici o scuză, fiindcă nici Gaza, nici sud-vestul Siriei nu au vreo treabă cu statul evreu. China, la rândul ei, abia așteaptă ocazia de a-și lua înapoi Taiwanul. Se profilează astfel o nouă ordine mondială în care frontierele redevin fluide. De ce ar fi America mai “proastă”?! De ce ar fi Occidentul mai “prost”?! Occidentul oricum a contribuit din plin la această viitoare nouă ordine mondială, prin distrugerea Iugoslaviei, invaziile ilegale din Irak și Afganistan, sprijinirea războaielor civile din Libia și Siria și ațâțarea a fel de fel de focare de instabilitate prin Africa. E cazul să mai și culeagă “roadele” unor eforturi așa de intense, inclusiv prin urcarea în trenul noii ordini globale în care țările mici vor redeveni monedă de schimb și marile puteri își vor împărți plăcinta planetară ca la piață. Trump nu face decât să spună lucrurilor pe nume, așa cum a făcut-o dintotdeauna.