Totuși, unde este naivitatea lui Călin Georgescu și de ce are (parțial) dreptate tabăra “Binelui”?
Fiindcă Uniunea Europeană și NATO sunt două cluburi în care nu ai ce să negociezi. Intri acolo ca să faci parte din ele și să asculți ce ți se poruncește de la Bruxelles și Washington, nu ca să-ți dai tu cu părerea.
A fost o vreme când credeam și eu că Uniunea Europeană e reformabilă din interior. Nu e.
Aveam naivitatea să cred că dacă va crește grupul Stângii Europene în Parlamentul European vocea lui va conta mai mult. Ceea ce s-a întâmplat în realitate în ultimii 10 ani este că stânga europeană a devenit tot mai irelevantă și s-a predat complet discursului identitar. Acum e în disoluție, locomotiva sa – partidul Die Linke din Germania – poate că nici nu va mai trece pragul electoral în februarie 2025.
În vară au avut loc niște alegeri europene și rezultatul e că avem o comisie europeană condusă fix de aceeași persoană coruptă care a condus-o și în perioada 2019-2024. Adică s-a votat schimbarea, și … nu s-a schimbat nimic.
Semnalele de alarmă ar fi trebuit să fie trase încă din perioada în care s-au sistat procedurile de aprobare a unei “Constituții” europene prin referendumuri în fiecare stat-membru. Întrucât francezii și irlandezii au respins prin vot (în 2005) acel proiect, proiectul a fost retras și repus pe tapet sub forma Tratatului de la Lisabona (2007) care nu mai trebuia ratificat de populație, ci doar de politicieni, în parlamentele naționale. Până la urmă, așadar, birocrația bruxelleză tot a obținut ce a vrut.
De-asta zic că nu ai ce să negociezi cu Bruxelles-ul. Te supui sau te dai la o parte. Dacă se vor lovi la un moment dat de niște parlamente naționale dominate de “suveraniști”, sau de niște lideri “suveraniști”, nu vă faceți griji: vor găsi o modalitate de a face abstracție și de parlamentele naționale, așa cum au găsit o modalitate de a face abstracție de populație. Deja se vorbește intens de eliminarea consensului și de luarea deciziilor doar pe bază de majorități. În practică, treaba asta deja se petrece: veto-urile exprimate de Viktor Orban și Robert Fico cu privire la gaura neagră din Ucraina nu mai contează, nu mai sunt luate în considerare. Și, colac peste pupăză, Ungaria este și “sancționată” cu pierderea unor drepturi, de parcă nu ar face parte din UE.
Cineva îmi spune că polonezii, important producător agricol, au negociat dur la intrarea în UE. Deci “se poate”! Da, dar asta era în urmă cu peste 20 de ani. Hai să vedem ce vor mai face polonezii acum, când va veni Mercosur peste agricultura lor. Fermierii polonezi au chițăit a jale când a fost să vină (doar) grâul ucrainean peste ei. Hai să vedem cum vor face când va veni peste ei producția din pampasul argentinian!
Fiindcă Ursula a semnat de capul ei tratatul de liber-schimb cu Mercosur, la câteva zile după ce a fost înscăunată de facto în al doilea mandat. Fermele europene trebuie să crape ca să avem teren pentru eoliene și panouri solare. Polonezii vor înghiți gălușca, fiindcă în fața cerințelor UE nu ai decât două alternative: te supui sau dispari din peisaj.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu