Studențimea de azi și-a luat cu Nicușor țeapa pe care ne-am luat-o noi cu Emil Constantinescu în 1996. Dar noi măcar aveam scuza că eram bătuți în cap, abia ieșisem de câțiva ani din comunism și în afară de Iliescu nu mai văzusem altceva. Abia apăruseră Antena 1 și Pro TV. Cea mai mare parte a informației ne-o luam din mass-media. Erau câteva ziare care făceau constant „opoziție” (România liberă, Cotidianul…), altele care erau „cu puterea” (Adevărul) și cam atât. În plus, în apărarea noastră trebuie spus că în acel moment istoric era o reală nevoie de o alternanță la putere: România risca să o ia pe calea Belarusului sau a republicilor post-sovietice din Asia centrală dacă mai stătea 4 ani cu Iliescu. Deci nu atât noi suntem vinovați pentru Emil Constantinescu, ci mai degrabă liderii de atunci ai opoziției „democratice” (infiltrată la greu de securiști!) sunt vinovați că nu au putut propune pe altcineva decât pe abulicul de Emil Constantinescu. Dar azi suntem în 2025, studenții de azi vin după ani de zile în care au făcut la școală educație civică (sau „socială”, sau cum naiba s-o numi), deci teoretic ar trebui să mănânce democrație și instituții pe pâine, pot circula liber în Uniunea Europeană (și nu numai!… ‘că pașaportul românesc de azi e mult mai puternic decât pașaportul românesc din urmă cu 30 de ani, când stăteai la cozi umilitoare pe la ambasade ca să poți ieși din țară), au la dispoziție zeci și sute de televiziuni, podcasturi, publicații online, canale de Telegram și pagini de X/Facebook/Instagram ș.a.m.d. În condițiile astea, să votezi ca o oaie mânat de fel de fel de prostii, minciuni și aberații, fără să fii în stare să faci o minimă analiză a intereselor proprii, a minciunilor care ți se bagă pe gât, mi se pare de noaptea minții. De unde credeau copiii ăștia că vin banii pentru Ucraina, pentru Moldova și pentru arme, cauze pe care Nicușor Dan a zis foarte franc în campanie că va continua să le sprijine „cât e nevoie”? Din copaci?
Înainte studențimea reprezenta avangarda intelectuală a generației tinere. Fiindcă nu era de colea să intri la facultate, se dădeau examene grele indiferent de facultate. Erau copii „din familii bune” care nu reușeau să intre la facultate. Poate că tocmai de aceea studențimea a avut un rol important și împotriva lui Ceaușescu, și a lui Iliescu. Dar astăzi studențimea reprezintă, pur și simplu, copiii care au părinți care și-au permis să-i țină în școală până la bac, și care își permit să-i țină și la facultate. În contrapartidă, avem zeci de mii de copii care ar fi, poate, extraordinar de inteligenți, dar care nu-și permit, din varii motive, să-și termine studiile preuniversitare. Pe cale de consecință studențimea de azi nu mai reprezintă o avangardă intelectuală a generației sale, pentru că succesul la învățătură nu se mai măsoară în capacitate neuronală, ci dacă au sau dacă n-au ai tăi bani să te țină la școală, adică „să stai degeaba”, fără să aduci bani în casă din momentul ești apt de muncă (adică pe la 15-16 ani). Treaba asta creează, într-un fel, și o contraselecție socială care ne va costa scump pe termen lung, fiindcă dacă nu inteligența, ci banii devin criteriul principal de ascensiune socială, păi atunci să nu ne mai mirăm dacă fel de fel de prostălăi vor ajunge să ne conducă și apoi, când vor comite (pe spinarea noastră) cine știe ce tâmpenie, vor ridica din umeri ca studenții de azi: „Păi noi credeam că…”.
Copii, ați crezut prost. De-acu’ luați cu lămâie , să nu vi se-aplece, și ziceți „mersi” să nu bage ăștia și jandarmii pe voi, să vă rupă spinarea.
Autor: Lucian Sârbu
d