Lucian Sarbu: “Politicienii de azi au ajuns, cu acte (acest act), mai nebuni decât Ceaușescu”

Da, e vorba de strategia aia prin care statul român își asumă ca obiectiv ca până în 2050 nici o mașină mică să nu mai circule mai mult de 6500 km / an, și să nu vă mai prindă mama zmeilor că mergeți singuri în mașină, că jar mâncați!

Ceaușescu făcea planuri pe termen scurt de 5 ani (celebrele „cincinaluri”), pe termen mediu de 10 ani și pe termen lung de 20 de ani. Când a murit a lăsat în urmă broșura rezumativă a congresului XIV care conținea planuri și deziderate doar până în perspectiva anilor 2000-2010. Construim atâtea locuințe, facem atâția cartofi la hectar etc. Iar planurile pe termen lung, de până în 20 de ani, erau vagi și expuse doar ca niște deziderate oarecare. Indicatorii cantitativi se rezumau cel mai adesea la planurile cincinale, adică la orizontul de timp mai mic, singurul ale cărui rezultate puteau fi aproximate mai riguros.

Nici el nu era atât de dement încât să-și permită să anticipeze ceea ce se va întâmpla peste … 27 de ani!

Mai bine de un sfert de secol, sau cum se mai zice – „o viață de om”.

Ce se poate întâmpla într-un sfert de secol, astfel încât orice plan pe care îl facem azi pentru 2050 să devină caduc?

– Schimbarea paradigmei ştiinţifice.Toți flăcăii ăștia care sunt azi cu „climate change”-ul în gură reprezintă de fapt o minoritate vocală care a acaparat mass-media mainstream. Nu e nicăieri scris că lucrurile vor rămâne la fel și peste 27 de ani și că viziunea lor (pseudo-)științifică va fi în continuare la putere și în 2050.

– Schimbari politice şi sociale care să ducă la dezintegrarea actualei ordini politice. Adică să nu mai existe ONU, UE și alte instituții care azi par imuabile, inatacabile și intangibile și care impun azi „demența verde”. La fel ziceau și comuniștii despre URSS, că e veșnic. Ei, uite că n-a fost.

Tot din sfera schimbărilor politice și sociale, bascularea sferelor de influenţă. România, sau poate Estul Europei, sau poate chiar toată Europa, să iasă de sub tutela SUA și să (re)intre sub tutela Rusiei (România și/sau țările estice) sau a blocului BRICS (Europa).

Putem vorbi, efectiv, de moartea factorilor de decizie care impun azi o anumită viziune asupra viitorului, și apariția unei generații noi de factori de decizie și influențatori care în 2050 vor avea alte lucruri, mai importante, pe cap. De altfel chestia asta e cel mai ușor de anticipat că se va întâmpla. Majoritatea decidenților politici de azi sunt binișor trecuți de 60-65 de ani, dacă nu cumva chiar 80-90 de ani.

Cei care decid astăzi mizează mult, probabil, pe faptul că tinerii îndoctrinați de azi (generația „Greta”) vor rămâne în cap cu aceleași idei tâmpite și peste 27 de ani, ducându-le mai departe obsesiile antiștiințifice, dar ceea ce ignoră ei este că îndoctrinarea de azi nu e deloc o garanție a îndoctrinării de mâine.

Istoria trecută și natura umană ne transmit niște semnale foarte clare.

De exemplu, kominterniștii care au adus bolșevismul la noi în țară la jumătatea anilor 1940 deveniseră cei mai ai naibii anticomuniști începând cu anii 1970-1980, iar copiii lor (generația „Petre Roman”) au distrus cvasi-ritualic tot ce a lăsat în urmă comunismul. Oamenii își mai și schimbă părerile pe măsură ce înaintează în vârstă și ajung și ei să dea cu nasul de problemele generațiilor de dinaintea lor.

Și de cele mai multe ori tinerii revoluționari de ieri ajung să recunoască, spășiți, că bătrânii mai conservatori din timpul tinereții lor revoluționare aveau de multe ori dreptate.

Sunt chestii banale care țin de natura umană. Faptul că ele sunt încă neînțelese și că ăștia ajung să vorbească așa de lejer despre obiective cantitative pe care ar trebui, chipurile, să le atingem cu toții, câți om mai fi vii, peste ani și ani de zile, arată că demența care se manifestă în capetele celor care iau astăzi deciziile a trecut deja de nivelul benign la care se manifesta paranoia lui Ceaușescu.

Autor: Lucian Sarbu