Lucian Sârbu: “Pentru prima oară în istorie, prețul unciei de aur (1 uncie = 28.34 grame) a depășit pragul psihologic de 3.000 USD.”

În 1970, înainte de „șocul Nixon”, acesta era de numai 38,9 USD. O creștere de 77 de ori în 55 de ani. La ora asta a mai scăzut, se învârte iar pe sub 3000 USD, dar dacă pragul psihologic a fost spart, e doar o chestiune de timp până când se va tranzacționa stabil deasupra lui.

Să ne uităm un pic și la salarii.

Salariul mediu din Statele Unite, care este reprezentativ pentru toată lumea occidentală, era în 1970 de 6.186 USD / an. Astăzi este în jur de 60.000 USD / an, adică o creștere de 9,7 ori – cu mult sub creșterea aurului. Cu alte cuvinte, în 1970 cu un salariu mediu americanul obișnuit cumpăra 4,5 kg de aur. Astăzi mai cumpără doar 0,56 kg.

Ce e interesant e că există, totuși, oameni și clase ale căror venituri au rămas constante, raportate la aur, în ultima jumătate de secol. De exemplu, primii 100 de CEO din companii americane cu venituri de peste 1 miliard de dolari au înregistrat în 2023 un venit anual mediu de 22 de milioane USD pe an. Acesta e de 366 de ori mai mare decât salariul mediu pe economie. În 1970 raportul dintre salariul mediu și veniturile celor mai bine plătiți CEO era de numai 1:40.

În epoca „fiat money”, adică din 1971 încoace, clasa muncitoare a pierdut constant din puterea de cumpărare obținută din vânzarea muncii sale. Dar pentru a păstra iluzia aparențelor, sistemul a relaxat condițiile de îndatorare. Iei un credit și te menții pe linia de plutire. Iei două credite, dacă e nevoie. Sau chiar trei. Dar până când?

Până când Titanicul va începe să ia apă, moment în care ne aflăm acum. Ciocnirea de aisberg a fost în 2008. Acum a început prăbușirea spre fundul oceanului. Bărcile sunt lansate la apă și nu toată lumea se va salva. Numărul lor e insuficient.