Nu cred că politicienii de la București conștientizează momentul geopolitic tectonic pe care îl trăim acum.
Iranul, care – nimic de zis – e o țară respectabilă de 1,6 milioane km pătrați și cu +90 de milioane de locuitori, având el însuși o istorie imperială de peste 2700 de ani, totuși o țară aflată de zeci de ani sub diverse sancțiuni și blocaje tehnologice, reușește, în ciuda acestor sancțiuni și blocaje, să țină în șah cea mai mare superputere a planetei ba, mai mult, i-a pus pe fugă pe americani din toate bazele Orientului Mijlociu, le-a produs daune materiale inimaginabile și le cauzează zilnic pierderi care se măsoară în miliarde de dolari. Mai mult, Iranul își permite să țină închisă una din arterele vitale ale comerțului internațional și tot ce pot face americanii e să se milogească de alte țări, inclusiv de China, care până mai ieri era ținta disprețului lor și a bullying-ului tarifar (inclusiv sub Biden!), să trimită nave de război în zonă ca să-i oblige pe iranieni să revină la sentimente mai calme. Ce ar putea trimite țările occidentale, ele însele secătuite de efortul războiului fără sfârșit din Ucraina? De ce ar interveni China să calmeze situația de acolo, câtă vreme Iranul nu trage și în petrolierele sub pavilion chinezesc?…
Cum este posibil ca o țară aflată sub sancțiuni, blocată de la achiziții tehnologice, să reușească totuși o asemenea „performanță”?
Așa ceva nu e nici de neglijat, nici de trecut cu vederea. Înseamnă că există cu adevărat „o lume tehnologică” și în afara Silicon Valley și a Palantir, și înseamnă că America e mult mai slabă decât o arată calculele hârtiei. Se vede treaba că retragerea cu cântec din Afganistan din 2021 nu a fost întâmplătoare, ci doar preludiul unui șir, care promite să fie foarte lung, de înfrângeri inevitabile.
Dar dacă America e mult mai slabă decât o arată calculele hârtiei, atunci ce putem crede noi, ăștia care ne-am bazat că „vom fi apărați” – neștiind, oricum, prea clar împotriva cui să fim apărați – de diversele umbrele și umbreluțe euro-atlantice?
Creadă fiecare ce-o vrea, dar eu aș băga bani mulți în acest moment nu în arme, ci în diplomație, și aș investi mai degrabă în oameni care să înțeleagă arabă, farsi, rusă și chineză, nu în „umbrele de apărare” și alte „minuni” tehnologice occidentale care se dovedește că fac poc-poc când le pică-n cap prima dronă Shahed.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu