Eșecul școlii românești se vede nu doar în calitatea tot mai slabă a absolvenților de la diverse discipline, ci și în atitudinea tinerilor față de democrație.
De ani de zile toate alegerile din România sunt de fapt „alegerile” pe care le fac două generații: baby-boomerșii și generația X (generația mea). Astea sunt singurele două generații care, indiferent că e vânt, ploaie, ninsoare, ger, caniculă sau chiar dacă nu are la modul obiectiv cu cine să voteze, tot își mișcă fundul să meargă să voteze, și pune ștampila undeva, pe cineva. Millennials (convențional: 1977-1995) sunt împărțiți: ăia mai „puríi”, care au mai prins copilărie și educație în comunism, tind să voteze și ei la fel ca bătrânii, ceilalți nu – la fel ca tinerii.
De exemplu, la turul 2 din luna mai a.c. – cele mai reprezentative alegeri care pot avea loc la noi în țară – din 11,6 milioane de votanți 58,6% au fost trecuți de 45 de ani și numai 21,5% au avut sub 34 de ani. Sigur, se poate invoca și actuala piramidă demografică (după 1990 s-au născut constant mai puțini copii decât se nășteau înainte de 1989) dar nu e normal ca generațiile mai vârstnice să fie interesate de viitor mai mult decât generațiile mai tinere. Te-ai aștepta ca interesul pentru politică și vot să scadă odată cu vârsta, ceea ce chiar se întâmplă, astfel încât tinerii, chiar dacă sunt mai puțini numeric, să compenseze printr-o mobilizare entuziastă din generația lor prezența bătrânilor care au mai rămas interesați de politică.
În realitate, nici vorbă de așa ceva!
Și ieri, la București, s-a văzut din plin acest fenomen. Chiar la modul extrem. Din totalul celor care au votat 79,6% au fost trecuți de 45 de ani și numai 16% sub 35 de ani. La fel și la Buzău, la alegerile pentru CJ.
Ciucu tocmai a devenit primarul populației 45+, cea care deține apartamentele care trebuie să fie impozitate masiv, mașinile, cărora li s-a pus gând rău, și afacerile cele mai prospere, care trebuie stoarse de bani ca să mai aibă primăria bani. Ingrată poziție.
Ciceală a mers pe o platformă de promisiuni destinate mai ales tinerilor, ca să constate că pe tineri îi doare în cot de promisiunile sau, mă rog, … de „proiectele” ei.
De unde rezultă eșecul școlii românești? Păi, fix din această indiferență a tinerilor față de chestiunile cetății.
Generația mea nu a apucat să facă prea mult „învățământ politic”. Noi făceam „Constituție” în clasa a VII-a, la care învățai care era treaba cu instituțiile statului comunist, și cam atât. Părinții noștri nu au avut posibilitatea să voteze liber, pe timpul lor se vota cu „entuziasm și patriotism” cu cine zicea partidul să votezi.
Cu toate acestea, deși, teoretic, ar trebui să manifestăm un deficit de democrație, așa cum ne și acuză fel de fel de prostănaci, uite că dacă n-am fi noi nici măcar 30% nu le-ar mai veni ăstora la vot.
În schimb, tinerii de azi vin după 12 ani de școală în care au început să facă „educație civică”, și „educație socială”, și istorie predată tematic, și științe sociale predate tematic, încă din clasa I. Pe bune, încă din clasa I! Inclusiv la orele de religie, dacă nu ești un părinte ateu dobitoc și habotnic, și privești totul cu obiectivitate, nu poți să nu observi că de fapt copiii nu sunt îndoctrinați religios, ci totul e făcut astfel încât să li se insufle „valori civice” (să fim mai buni, să ajutăm etc.) sub masca imperativelor etice religioase.
Cu toate acestea, în ciuda atâtor investiții – dacă s-ar putea cuantifica, probabil s-au cheltuit zeci de miliarde de euro – iată că am reușit să dăm naștere unor generații atât de lipsite de spirit civic și de implicare în viața cetății, încât te întrebi dacă nu cumva ar fi fost mai potrivit să trăiască ele în comunism, și să ne naștem noi în democrație.
E încă o dovadă că școala românească – a cărei reformă a început la sfârșitul anilor 1990, cu aberația numită „manuale alternative” – trebuie regândită radical, de la zero. Trebuie regândită structura orelor, conținutul materiilor și felul a-cronologic (a-temporal) în care sunt predate materiile umaniste. Mai bine le mai băgăm copiilor o oră în plus de matematică și limba română și le scoatem așa-zisele „educații” civice și sociale care de fapt îi transformă în pioni inerți și masă de manevră.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu