De 24 ianuarie, o zi importantă în istoria acestei țări și a poporului ei nenorocit de vremuri, trebuie să notez un lucru legat de vizita aia a delegației AUR în Statele Unite, vizită la care Simion a ținut să-și exprime umil vasalitatea față de americani participând la tăierea unei prăjituri în formă de Groenlanda.
În principiu ăștia de la AUR dau dovadă de mai multă inteligență politică decât tabăra „pro-europeană”, în sensul că „au mirosit” că șandramaua UE stă să cadă. O structură în faliment, cu capacitățile industriale distruse, cu o populație îmbătrânită și cu un tineret bezmetic, care a intrat, pare-se definitiv, în grevă demografică – și asta, nici măcar din dorința de a lupta pentru răsturnarea sistemului, ci ca să aibă mai mult timp de instagramăreală și tiktokizare (nu de alta, dar maternitatea și îngrijirea unei familii ocupă timp și consumă resurse, drept pentru care mai bine ne fâțâim cu low-costul și ne pozăm undeva în vreo locație „instagramabilă”). Fenomenul e pervaziv și se observă pe tot continentul.
Din păcate aici se oprește capitalul de inteligență al ideologilor AUR, blocați ei înșiși într-o paradigmă revolută. Deoarece ei n-au înțeles nici până azi că, în conformitate cu vechiul proverb care zice că „mai aproape e cămașa decât haina”, pentru America mai aproape e Europa de Vest decât Europa de Est, inclusiv România. Numai [unii dintre] bunicii noștri, naivi, puteau crede că americanii n-au altă treabă mai bună de făcut decât să declanșeze un război pentru izgonirea sovieticilor din Estul Europei („vin americanii!”) în condițiile în care ei aveau de securizat Europa de Vest, unde partidele comuniste din Italia și Franța erau extrem de puternice în perioada anilor 1950-1960. Așa și cu ăștia ai lui Simion acum: dacă ei își închipuie că America va abandona Europa de Vest (UK, Franța, Germania, țările Benelux, Italia…) cu care americanii au afinități istorice de sute de ani, ca să ne ia pe noi, ăștia din Estul Europei în brațe, se înșală amarnic. America poate să ne fie hegemon doar prin proxy-ul reprezentat de Bruxelles – așa cum a fost până de curând. Bun, observăm că momentan există divergențe între cei doi centri de putere (Washington și Bruxelles), și nu mici, divergențe care e foarte posibil să se transforme în timp într-o separare mai mult sau mai puțin catifelată. Dar alegerea Washingtonului în dauna Bruxelles-ului nu se susține geopolitic, că n-are cum. Cu geografia nu te joci.
Așa că tare mă tem că America le va livra „suveraniștilor” noștri o nouă decepție, așa cum le-a livrat în anii 1950 celor care rezistau în munți și care stăteau cu ochii pe cer să vină B-52-urile să facă ordine pe aici.
Hai să fie la mulți ani pentru România… câți or mai fi!
Autor:Lucian Sârbu
Adauga comentariu