Dacă România ar fi avut alegeri libere în 1968, Ceaușescu ieșea sigur președinte cu 90%. A fost nevoie de vreo 20 de ani și de o criză masivă a anilor 1980 ca să ajungă la zidul de la Târgoviște. Și chiar și așa, popularitatea lui în decembrie 1989 nu era la zero, dovadă faptul că destul de rapid după Revoluție s-a coagulat discursul „nostalgic”, apărând chiar și partide care să-i apere memoria. Mai sigur e să apreciem că 10-15% din populație încă l-ar mai fi votat pe Ceaușescu în decembrie 1989 dacă, în loc de revoluție, ar fi avut loc alegeri. Deja prin 1993-1994 PRM, PSM sau personalități precum Adrian Păunescu (recuperat „teve” de Tatulici după ce își făcuse o autocritică de porc) vorbeau deschis despre „realizărili” tovarășului, fără frica de a (mai) fi luați la bătaie.
Acum observăm că actualul președinte, la nici 9 luni de când a fost chipurile ales cu peste 6 milioane de voturi, e huiduit masiv pe oriunde merge și sondajele sunt implacabile. Chiar astăzi a fost publicat un sondaj Avangarde din care rezultă, indiferent de unghiul din care privești problema, că suporterii președintelui nu formează mai mult de 20-30% din corpul societății, în timp ce 50-60% din populație îl detestă. Asta după ce în decembrie fusese publicat un sondaj CURS din care rezulta, culmea, că George Simion se bucură de o încredere mai mare decât Nicușor Dan (37% vs. 35%), deși teoretic pierduse destul de clar alegerile din luna mai.
Tare aș vrea să ni se explice (coerent) cum a fost posibilă o asemenea prăbușire de popularitate care efectiv sfidează orice logică sociologică, dacă președintele actual chiar a câștigat la urne alegerile din luna mai, nu prin manevre făcute din soft și din pix.
De o prăbușire similară în intențiile de vot, de la 50,ceva% cât ar fi luat la urne, la 17% apologeți, se mai „bucurase” Băsescu în 2010 după ce anunțase măsurile de austeritate. Însă Băsescu avea dezavantajul clar că se identifica fără dubiu cu guvernul Boc și chiar avusese curajul să iasă la televizor și să anunțe el însuși, cu gura lui, măsurile de austeritate, asumându-și încasarea castanelor din partea populației. Nicușor Dan, dimpotrivă, a avut grijă să stea deoparte de ceea ce face guvernul, ba chiar a și mimat un pic simpatia cu cauze care nu sunt ale Puterii, cum ar fi reîntoarcerea în parlament a legii Vexler.
Păi dacă i se erodează popularitatea cu asemenea viteză, prin decembrie unde ajungem? Demisie și noi alegeri prezidențiale?
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu