Comisia Europeană reintroduce delațiunea ca instrument de guvernanță, fix ca pe timpul Securității și a STASI.
Bineînțeles, totul e învăluit într-un limbaj orwellian în care denunțătorul nu mai e “denunțător”, ci “whistleblower”, iar actul de delațiune nu mai e delațiune, ci “linie de integritate”.
E total greșită o astfel de abordare, dar e bine că se întâmplă, fiindcă în felul ăsta mai văd câteva oi, dintre cele care au mai rămas de trezit, despre ce e vorba în această Uniune Europeană care se transformă pe zi ce trece într-un monstru totalitar.
Tefeliștilor, useriștilor și altor lighioane idioate care nu înțeleg de ce e total greșită o astfel de abordare demnă de un regim totalitar de secol XX le voi explica pe scurt:
1. Cetățenii nu sunt organe de ordine publică sau instanțe de judecată. E treaba poliției, a serviciilor de informații și a sistemului juridic să-i descopere, să-i prindă și să-i condamne pe cei care încalcă sancțiunile anti-rusești.
2. Încurajarea delațiunii în afara cercurilor obișnuite de informatori ai poliției de fapt încurajează abuzurile de tot felul împotriva oamenilor nevinovați, pe care se poate întâmpla să fie invidios vreun prost. Chiar dacă nevinovații vor fi scoși la un moment dat… nevinovați, timpul, nervii, stresul, sănătatea etc. nu le vor putea fi returnate.
3. Dacă s-a pornit pe drumul ăsta, atunci încurajarea delațiunii într-un domeniu – în acest caz, sancțiunile anti-rusești – va duce negreșit la repetarea experienței în multe alte domenii, așa cum ne arată experiențele totalitare ale secolului XX. Să nu vă mirați dacă vor ajunge vecinii să vă denunțe pentru ceea ce consumați, pe unde vă plimbați, sau ce vorbiți în spatele blocului, “la o bere cu băieții”.
4. Este suficient ca un asemenea instrument să ajungă în mâinile fanaticilor, și dezastrul e gata.
Cred că deja actuala generație de politicieni europeni a cam sărit calul. Eu îi înțeleg că sunt proști și retardați, dar nici așa! Practica istorică ne învață că există o singură soluție eficientă în fața unui monstru totalitar de acest fel: revolta. Trebuie să le spunem răspicat să se ducă la dracu’ cu tot cu Ucraina, cu NATO, cu atitudinea lor servilă față de americani, cu “great resetul”, cu “build back better”-ul și cu ce alte imbecilități le mai trec prin cap. Cu cât vom întârzia mai mult să ne revoltăm, cu atât revolta va deveni mai dificil de organizat. Și, la un moment dat, va deveni chiar imposibilă.
Oricum, cine vrea să-și “toarne” aproapele, găsește link în primul comentariu.
Autor: Lucian Sarbu
Adauga comentariu