Când eram mic, parcă prin 1989, România și-a plătit integral datoriile externe. Drept premiu, dar și consolare pentru privațiunile îndurate de populație, regimul de atunci a decis ca programul TV să fie prelungit zilnic cu o oră. Mai țin minte și acum tonul solemn cu care George Marinescu, cel care citea știrile la Telejurnalul de atunci, a anunțat acest mare favor făcut poporului. A rostit atât de rotund și de apăsat acea înlănțuire de o-o („o o-ră”) încât nu puteai să nu fii impresionat. Ceva de maximă importanță se petrecea. Era istorie sub ochii mei!
Îmi închipuiam că vor începe să dea și ei filme ca pe bulgari, sau măcar desene animate. Taică-meu, care evident știa despre ce e vorba, ne-a retezat-o scurt: „Stați măh, nu vă bucurați. Ora aia tot cu nea Nicu o să fie, doar nu credeți că or să dea altceva.”
Și așa a fost.
Fast-forward și ajungem în 2023. Naivii se uită la proiectul de ordonanță al lui Ciolacu și au impresia – corectă – că urmează ca guvernul să ia 7 piei de pe noi ca să acopere deficitul. Da, e corect, și o să vedeți că ăsta e abia începutul. Gaura a ajuns nasoală rău, nu mai poate fi peticită. Așa cum am mai zis, pregătiți-vă pentru 2025, care va fi un an horror (poate și 2026), pe lângă care 2010 o să pară glumă. Dar altceva vreau să remarc: dacă ne uităm la gaura de la buget și la cheltuielile în exces cu „apărarea”, adică birul pe care trebuie să-l plătim golanilor de la NATO și despre care am mai scris, vom vedea că se suprapun perfect. În gogorița cu „războiul din Ucraina [e] pentru apărarea democrației și a valorilor occidentale” sunt banii dvs. Aia e gaura care trebuie acoperită și pentru care ne împrumutăm în demență și pentru care populația va trebui să scoată banu’ din buzunar. Naivii se uită și ei la deficit și au impresia că e de la pensiile speciale (de fapt, sunt foarte puține – nu zic că sunt bune, zic doar că sunt foarte puține!) sau de la faptul că statul român e „supradimensionat” și că sunt prea mulți conțopiști prin administrație și primării. Sigur că da, multe servicii ale statului ar putea fi digitalizate, procedurile simplificate, primăriile-fantomă comasate. Dar să zicem că reducem personalul administrativ cu 100.000 de oameni. Așa, și? Are cineva impresia că banii astfel economisiți vor ajunge în investiții, că se vor reîntoarce cumva în economie? Nu. Exact cum taică-meu mi-a zis acum mai bine de trei decenii, „Nu te mai bucura, măh, că tot pe Ceaușescu o să-l vezi.”, la fel vă zic și eu: banii astfel economisiți vor lua imediat calea contractelor babane pentru submarine, avioane fier-vechi și alte mizerii de-astea. Adică tehnică NATO „cutting edge” pe care cămilarii afgani o fac praf cu pușcoace de secol XIX și de care rușii mănâncă zilnic la micul dejun. Așa că eu vă zic să nu fiți naivi și să aveți grijă ce vă doriți. Măcar în aparatul administrativ se dau niște lefuri, se direcționează niște bani direct în economie. Prefer să am 100.000 de consumatori în plus, decât 100.000 de consumatori în minus și banii pe care i-ar utiliza ei, cheltuiți pe tehnică militară inutilă.
Autor: Lucian Sârbu
Adauga comentariu