Lucian Sârbu: “2 metri sub pământ o să crească economia noastră în 2026.”

Da’ cum să nu, 2 metri sub pământ o să crească economia noastră în 2026.

În România vânzările au stagnat anul trecut, dar ultimele 2 luni, și mai ales decembrie, au fost foarte proaste. Decembrie, chiar dezastru. Sincer să fiu, deși e clientul meu din 2018, cred că anul ăsta o să-l pierd fiindcă efectiv nu pot face minuni și i-am explicat de mai multă vreme că în domeniul lui nu e suficient să faci niște reclame online și gata, vin clienții ca musca la … hârtia de muște. De la un punct încolo trebuie să ai prezență fizică, să ai un magazin de prezentare local, să participi fizic la târguri de profil, să te vadă lumea din industria căreia i te adresezi etc. În fine.

Și îmi zice el, complet ecranat de ceea ce se întâmpla aici, habar n-avea că s-au anulat alegeri, chestii de-astea: „Situația e proastă peste tot. Toată lumea duce bani către înarmare. Dar cea mai proastă situație e în Slovacia, care are moneda euro. Dacă pe restul piețelor, inclusiv în România, vânzările măcar n-au scăzut, în Slovacia sunt la pământ de 2 ani și toată lumea pune asta pe seama faptului că au euro. Prețurile au crescut, în timp ce salariile au rămas cam la fel și populația nu mai are bani să cumpere nimic.”

Păi, e de manual ceea ce zice el că se întâmplă acolo. Slovacia a trecut la euro de o grămadă de ani, anul ăsta s-au făcut 17 ani. Bineînțeles că, în pofida propagandei care le prezintă fraierilor numai „binefacerile” trecerii la euro – în esență că nu mai există case de schimb valutar și că poți să-ți iei coteț în rate pe 30 de ani la o dobândă ceva mai micuță – , convergența vieții slovacului față de a neamțului în acești 17 ani a fost fix aceeași ca a vieții sicilianului din sudul Italiei față de a milanezului din nord: zero. Unul a rămas la fel de sărac, celălalt la fel de bogat, ba mai mult, anumite decalaje s-au accentuat. După 17 ani de zonă euro în Slovacia salariul mediu net e de cca. 1000 de euro, ceea ce pentru o țară euro e nimic. Se poate trăi cu banii ăștia în Germania sau în Olanda? Firește că nu.

La fel se va întâmpla și cu prăpădiții de bulgari, care sunt ultimii fraieri intrați în eurozonă. Pentru că aderarea la euro nu ajută cu nimic populația din țările periferice: e doar o supapă șmecherească pentru economiile de export din nord, mai ales pentru Germania.

Lucrurile sunt simple. Când o economie are probleme de competitivitate pe piețele externe, e forțată să se devalorizeze. Această devalorizare poate avea loc fie prin devalorizarea monedei, fie prin scăderea salariilor, inflație, șomaj (care pune presiune tot pe salarii).

Șmecherii de nemți, prin forța exporturilor lor, sunt beneficiarul net al euroizării Europei. De exemplu, dacă ar fi avut în continuare marca, după ce și-au pierdut accesul la gazele ieftine rusești ar fi trebuit să suporte ei devalorizarea: fie prin devalorizarea mărcii, fie prin scăderi salariale, șomaj, inflație.

Dar ei nu mai au marca. Au euro, că sunt în eurozonă. Și Banca Centrală Europeană zice că țintește inflația la nivelul întregii eurozone, efort la care participă toate statele din eurozonă. Așa că atunci când e nevoie de ajustări, de exemplu când puterea euro e în pericol să scadă fiindcă scad exporturile Germaniei, ajustările au loc mai ales la fraieri, nu care cumva să pățească Germania ceva, că Germania e „motor economic european” (doctrina „too big to fail” pe limba europenească!) și nu se face să pață ceva, nu?! Așa că de-asta se trezesc croații, slovacii, bulgarii și alți fraieri periferici cu creșteri de prețuri cărora nu le fac față, șomaj (în Finlanda și Spania e peste 10%, în Italia de sud se vorbește de 15%, în Grecia e 8%), stagnare. Practic, ajustarea pe care ar trebui să o facă Germania pentru că politicienii ei sunt niște nătăfleți care s-au luat în gură cu rușii și au dat cu piciorul la gazele ieftine de acolo, o fac prostănacii care au acceptat să vâslească alături de nemți în aceeași barcă. Per ansamblu, moneda euro rămâne stabilă, inflația în zona euro rămâne mică și toată lumea e fericită: mai puțin fraierii care plătesc petrecerea și care nu înțeleg de ce visul intrării în eurozonă a rămas, la zeci de ani de la îndeplinirea lui, fix același lucru, adică un vis.

Punem pariu că după ce ne-au băgat cu forța în Mercosur USR-iștii își vor asuma ca obiectiv să ne bage și în zona euro?

Tot pentru binele nostru, firește, și nu la ordinele stăpânilor lor din afară care au nevoie de noi și noi fraieri pe care să-i jumulească.

Autor: Lucian Sârbu