Las de-o parte, pentru scopul acestei discuții, teoria clasică a comerțului internațional și cam tot ce ține de utilitatea și oportunitatea taxelor vamale. Poate că în alte vremuri se putea ajunge la concluzia că ar fi o mișcare mai degrabă proastă decât bună. Acum, însă, există un element care s-ar putea să conteze mai mult decât toate: inteligența artificială.
În următorii 5-10 ani, procesele industriale se vor transforma dramatic, pe măsură ce roboți dotați cu autonomie mult mai mare de decizie vor prelua o parte din munca prestată acum manual. Impactul total nu este neapărat mare. De exemplu, costul cu forța de muncă la producția unui automobil este de 10% – 15%. Procentul exact depinde în principal de nivelul veniturilor din țara de producție, deci cei 5% sunt motivul pentru care Renault preferă să aibă fabrică în România și nu în Franța.
Atunci când noile fabrici vor fi gândite pentru un flux cu roboți, vor scădea atât costurile dar mai ales ecartul – moment în care costul cu forța de muncă va fi – să zicem – între 5 și 7%. În acest moment, toate vechile calcule se refac. Teoretic, poate că nu mai are rost să externalizezi producția peste oceane. Practic, este încă riscant să deschizi fabrici noi în țări cu salarii mari.
Taxele vamale ale lui Trump încearcă să stimuleze pe cât se poate a doua abordare, astfel încât să ducă la întoarcerea industriei în SUA pe noile coordonate. Metoda este grosolană și poate că nu va da rezultate, dar pentru noi nu asta este întrebarea ci ce facem la rândul nostru pentru a rezolva partea noastră din problemă. Problema fiind nu atât că este afectat un export sau altul ci aceea că tu ca țară nu mai ai mare lucru de oferit în general.
Pentru o economie care până recent s-a bazat pe salariile mici dar care nu mai are nici măcar avantajul ăsta, lucrurile stau cât se poate de prost. Avem capitalul financiar sau uman necesare ca să extindem cantitativ producția și să speculăm la maximum tot mai nesemnificativul „avantaj” al forței de muncă ieftine? Sau ne vom uita lung după industriile care migrează înapoi aproape de piețele de consum, pentru a evita barierele tarifare și – previzibil – pe cele logistice care le vor însoți?
Deci Trump e tâmpit – să zicem! – dar noi cum suntem? Că până acum, singura „strategie” despre cum să ne pregătim pentru tsunami-ul AI a fost butaforia sinistră a lui Burduja cu Robotul Ion.
Autor: Lucian Davidescu
Ipoteza autorului este valabila numai in cazul in care o economie are produsele proprii pe care vrea doar sa le protejeze prin taxele vamale.
Dar in cazul cand economia americana nu are nici o varianta locala si a dezvolta industria ca sa produca aceste produse necesita importul afectat de aceste taxe este tocmai taierea cracii de sub tine!
Se aplica si la texelel de import curba Laferre, ajungandu-se la o taxa optima intre 10 si 15% si doar cand exista deja produsele ce vrei sa le protejezi.