Dincolo de tensiunile politice care au accentuat tendinţa de depreciere a leului în raport cu euro din săptămânile recente, slăbirea monedei naţionale are la bază cauze de ordin fundamental din economia reală. Excesele din trecut, respectiv deficitele de proporţii şi creşterea prea rapidă a creditării, ajustate brutal de criză, conduc la această devalorizare a leului, spune Vlad Muscalu(senior economist).
Analistul economic Ilie Şerbănescu afirmă că tendinţa de devalorizare este una obiectivă, iar acum doar perechea valutară euro/leu recuperează după ce moneda naţională a fost ţinută supraevaluată timp de trei ani şi jumătate prin intervenţiile Băncii Naţionale a României. A fost o politică inspirată de Fondul Monetar Internaţional care a dorit un curs fix şi a impus interdicţie pentru folosirea pârghiei valutare în lupta contra recesiunii.
Economia românească nu reuşeşte să revină pe creştere, iar vânzările de lei ale investitorilor reflectă această perspectivă deloc încurajatoare. Răzvan Orăşanu afirmă că economia riscă să se înscrie pe o spirală descendentă, iar aceasta este în proporţie de trei sferturi vina noastră.
Pentru o economie îndatorată în valută, deprecierea monedei naţionale se va răsfrânge asupra debitorilor, iar mediul de business va fi unul dificil. În aceste condiţii, sistemul bancar ar putea fi afectat în continuare de majorarea volumului creditelor neperformante pe măsură ce eforturile de rambursare devin tot mai greu de susţinut. “Băncilor le-a venit sorocul”, spune Şerbănescu.
Ieri fixingul Băncii Naţionale a României a stabilit un nivel de curs de 4,5307 lei pentru un euro, cu puţin peste patru procente deasupra limitei superioare a canalului de variaţie în care perechea valutară respectivă a oscilat în ultimii trei ani şi jumătate. Economia ar putea resimţi mai puternic şocul dacă trendul multinanual de depreciere pe care se află moneda naţională va împinge cotaţia în apropierea nivelului de cinci lei pentru un euro.
Răzvan Orăşanu, analist economic, colaborator al platformei contributors.ro, atrage atenţia că românii îşi modifică întregul comportament economic în funcţie de cursul de schimb. Astfel, o depreciere a leului reduce achiziţiile pentru electrocasnice, înfrânează potenţialii clienţi de la contractarea de noi împrumuturi, îi determină pe oameni să ţină banii la saltea sau să îşi schimbe economiile în euro. Anticipaţiile inflaţioniste se formează tot în raport de fluctuaţiile valutare. Un nivel de 4,65 lei pentru un euro, aşa cum am consemnat la începutul acestei luni, sau chiar un curs căre reperele de 4,7-4,8 lei pentru un euro ar deschide calea inflaţiei într-o economie parţial “euroizată”, în care apartamentele, automobilele şi facturile la telefonia mobilă sunt încă legate de euro. Scumpirile operate de unii agenţi economici ar antrena mişcări similare ale altor antreprenori, ca şi aşteptări inflaţioniste din partea clientelei. Majorarea preţurilor materiilor prime din pieţele internaţionale ar urma să accentueze aceste presiuni inflaţioniste, mai spune Orăşanu.
Trei ani şi jumătate de intervenţii inutile ale BNR pe cursul de schimb
Ilie Şerbănescu este adept al “devalorizării externe” şi spune că încercarea de a ţine moneda naţională la un nivel supraevaluat în raport cu euro a fost una negativă pentru economia naţională. Această politică a fost parte a acordului cu FMI care ne-a recomandat un curs relativ fix, în paralel cu o interdicţie pentru folosirea canalului valutar ca o pârghie pentru contracararea crizei.
România a intrat în recesiune şi, după doi ani de cădere abruptă a Produsului Intern Brut, a urmat o altă perioadă de cvasistagnare. “În toată această perioadă leul a fost breaz, împotriva regulilor economiei”, spune Şerbănescu. Cursul supraevaluat a fost plătit de societatea românească întrucât menţinerea unui leu supraapreciat – împotriva firii – s-a realizat prin intermediul unor costuri. Salariaţii prin tăieri ale retribuţiilor, pensionarii prin îngheţări ale pensiilor şi contribuabilii prin majorarea TVA au fost cei care au achitat această notă de plată.
Acum, deprecierea mai accelerată a leului din această perioadă, reprezintă doar o recuperare, având în vedere că în societate nu mai este nicio categorie care să suporte pe mai departe un leu supraevaluat. Tăieri salariale nu se mai pot face, iar TVA nu mai poate fi mărită, iar BNR va deschide calea slăbirii leului pe care a amânat-o trei ani şi jumătate, mai spune Şerbănescu.
ING Bank România a indicat în prognozele sale încă din 2009 un nivel de curs de 4,7 lei pentru un euro, iar fără intervenţiile pe curs ale băncii centrale acest reper ar fi fost atins mai repede, spune Vlad Muscalu, senior economist la instituţia de credit. Teoria spune că şocurile pot fi atenuate şi redistribuite prin acest intervenţionism. Problema apare în măsura în care această distribuire poate amplifica disfuncţiile din economie prin întârzierea unor reforme necesare, prin existenţa unor rate de dobândă ridicate şi a altor eforturi ale actorilor economici care nu justifică decizia de intervenţie.
Răzvan Orăşanu spune că BNR poate cel mult să administreze fluctuaţiile cursului de schimb, dar nu să-i modifice tendinţa. Chiar dacă Banca Naţională ar dori acum să aprecieze leul nu ar putea sau, dacă ar putea, ar înţelege că sunt costuri enorme care ar fi suficiente ca să nu se gândească să o facă.
Capacitate de intervenţie din partea BNR mai există, chiar dacă acum este mai redusă, spune Muscalu. În plus, noul context este diferit de cel de acum doi-trei ani. Atunci intervenţiile erau percepute ca o metodă de contracarare a unui episod marcat de o perioadă limitată. Acum însă există perspectiva unei serii de episoade mai îndelungate, iar rezervele valutare ar putea fi administrate în consecinţă. În plus, precipitarea crizei financiare în Grecia ar putea cere fonduri de intervenţii directe pentru sistemul bancar, ceea ce la începutul crizei nu a fost luat în calcul.
Criza bate la uşa băncilor
Cum cea mai mare pondere a sumelor acordate sub formă de credite este denominată în euro, deprecierea leului în raport cu moneda unică europeană poate pune presiuni suplimentare asupra debitorilor şi ulterior – în măsura în care aceştia se sufocă – asupra băncilor. Indicatorii agregaţi la nivelul instituţiilor de credit publicaţi săptămâna trecută de BNR indică o continuare a procesului de deteriorare a parametrilor băncilor româneşti. Pierderilor de aproape 200 milioane lei li se adaugă o majorare a volumului creditelor neperformante la 16,76% din totalul contractelor de împrumut la nivelul lunii iunie a.c., faţă de procentul de 15,88% indicat de precedenta raportare trimestrială. De asemenea, rata riscului de credit a urcat la 26,06%, de la 25,56%, iar raportul dintre creditele acordate şi depozitele atrase a urcat la un maxim de 120,65%.
“Băncilor le-a venit sorocul”, spune Ilie Şerbănescu, subliniind că acestea au fost protejate într-o primă fază de aranjamentele stabilite la nivel instituţional. Statul a contractat împrumuturi de la FMI şi Uniunea Europeană pentru a înlocui finanţarea bancară străină care s-a sistat. Banii accesaţi de la instituţiile financiare au fost direcţionaţi către bănci fie direct, prin reducerea rezervelor minime obligatorii, fie indirect, printr-un mecanism în care banca centrală a eliberat prin operaţiuni repo sume de bani pe care instituţiile de credit le-au folosit pentru a finanţa statul. Din această soluţie de care au beneficiat băncile au fost însă excluşi oamenii şi economia reală, spune Şerbănescu, adăugând că după trei ani şi jumătate, în care nu au reuşit să readucă niciun fel de creştere economică, jocul pare a se opri. Debitorii nu mai fac faţă plăţilor şi astfel întreaga situaţie din anii 2003-2008 – când am trăit bine, dar fals, în baza banilor aduşi de băncile străine – se răzbună. Chiar dacă cei care au contractat credite au fost absurzi şi nesăbuiţi, dacă ar fi mers economia, ei ar fi putut să ramburseze. “Acum, însă, nici Băsescu, nici Antonescu, nici Ponta nu au ce să facă în faţa unui cerc vicios pe care nu îl poate înlătura nimeni”, a declarat Şerbănescu.
Pentru debitorii persoane fizice, situaţia este mai dificilă decât acum câţiva ani, spune şi Vlad Muscalu. Majorările salariale din acest interval sunt inferioare ratei inflaţiei, astfel încât ponderea ratelor bancare în venituri este chiar mai ridicată şi este amplificată de scumpirea lor ca urmare a dinamicii cursului de schimb. Deprecierea leului peste nivelurile la care s-a tranzacţionat în ultimii trei ani în raport cu leul aduce riscuri suplimentare. Economistul nu exclude ca să fi fost credite foarte riscante care să fi fost vulnerabile în prima fază de depreciere, iar după eliminarea lor ritmul de majorare a volumului creditelor neperformante să fie mai atenuat. Totuşi, dincolo de existenţa acestei pături, lucrurile nu arată bine, a mai spus Muscalu, aducând în discuţie păstrarea dinamicii de deteriorare a indicatorilor de performanţă ai băncilor.
“De când a început acest tăvălug, restanţele au crescut devenind de la cele mai mici din Europa la cele mai mari din Europa”, a declarat Orăşanu. Un nivel de 18-20% al creditelor neperformante şi cu riscul de a deveni neperformante înseamnă foarte mult. Acesta se resoarbe prin restrângerea bilanţurilor băncilor, prin diminuarea sumelor destinate noilor credite, dar şi prin mărirea poverii asupra celor care contractează noi credite sau le refinanţează pe cele vechi. Orăşanu consideră că trendul de creştere a provizioanelor bancare se va menţine şi în perioada următoare. El adaugă faptul că dacă băncile ar proviziona 100% proiectele imobiliare în impas, bilanţurile ar arăta “groaznic”. A executa silit acum un apartament sau o fabrică înseamnă să rămâi cu garanţiile, aşa încât instituţiile de credit preferă să reeşaloneze.
“Ieftinirea” economiei româneşti nu va favoriza intrările de capital
Analiştii nu cred că deprecierea monedei naţionale şi ieftinirea activelor vor favoriza intrări ale investitorilor străini. Nu nivelul preţurilor din economia naţională este principala problemă a României, chiar dacă sunt segmente de piaţă unde activele ar trebui să fie mai ieftine pentru a deveni atractive, a declarat Vlad Muscalu. Investitorii reacţionează în primul rând la perspectivele de creştere, iar slăbirea monedei naţionale din această perioadă este tocmai o consecinţă a deteriorării potenţialului de majorare al PIB.
“Investitorii pleacă”, spune Orăşanu. Când vin, aceştia o fac în baza unui plan pe cinci ani, or în momentul de faţă nimeni nu le poate garanta o stabilitate măcar până în noiembrie. Ei nu pot şti cât va fi cursul mediu în cinci ani şi cât va fi preţul mediu cu forţa de muncă. Sunt elemente explozive şi fluctuaţii în economia românească ce împiedică orice vizibilitate a planului de afaceri, a mai zis Orăşanu.
Atât timp cât consumatorii sunt în situaţie dificilă, şi perspectivele companiilor sunt complicate, spune Muscalu. Deprecierea de curs adaugă la capitolul incertitudine. Mediul de business este mai dificil. Suntem o ţară îndatorată în valută, unde deprecierea agresivă implică declin economic, iar spirala negativă a activităţii economice conduce la noi devalorizări ale monedei naţionale. Presiunile de ordin intern, unde tensiunile politice pot persista, pot trimite pe o traiectorie nedorită o economie cu o structură dificilă, avertizează Muscalu.
sursa: curierulnational.ro
Adauga comentariu