’’Desi nu este tocmai corect sa vorbim despre ’’razboiul monedelor’’, folosirea acestei expresii si a acestei terminologii releva constientizarea tot mai larga a faptului ca dinamica de astazi a capitalismului s-a blocat. Paranteza cooperarii si armoniei globale s-a inchis. Ea lasa loc de acum incolo unei perioade de tensiuni puternice, marcata de reintoarcerea la o competitie feroce intre natiuni. Si cum sursa prosperitatii globale este secatuita, partenerii de pana acum incep sa se sfasie intre ei pentru a pune mana pe ultimele bucati din prajitura’’, scrie pentru La Tribune economistul Michel Santi, specializat in consilierea bancilor din tarile emergente.
’’Este o perioada care contrasteaza puternic cu cei treizeci de ani care au trecut pana cand puterea chineza a inceput sa se imbogateasca. A fost o dezvoltare pe care nici o natiune din lume nu a contestat-o si care nu a provocat nici o tensiune internationala sau frictiuni cu vecinii. Insa acum dezvoltarea spectaculoasa a economiei chineze nu genereaza mari piete si nu aduce profituri Asiei de Sud-est, Europei, Rusiei, SUA sau exportatorilor de petrol? Antagonismul sino-american, cu amenintarile lansate de SUA la adresa mentinerii unui curs slab al monedei chineze nu afecteaza aproape deloc comertul international si cu atat mai putin profiturile companiilor.
In realitate, bogatia mondiala a crescut de apropape patru ori in mai putin de 20 de ani, de la 50 de trilioane de dolari in 1990, la 200 de trilioane in 2007. Capitalizarea globala a burselor a sarit de la 11 la 65 de trilioane de dolari in aceasta perioada. Aceasta orgie a fost initiata si perpetuata de doi factori fundamentali. Pe de o parte, delocalizarile masive ale productiei industriale catre tari cu o fiscalizare redusa, cu un model social inexistent, salarii mizerabile si exigente reduse in domeniul ecologic-acestea sunt tarile emergente.
Pe de alta parte, repatrierea beneficiilor societatilor si institutiilor financiare care tarile de origine. Lichiditatile care au facut posibila acordarea de imprumuturi ipotecare unor familii insolvabile si au dus la o crestere fara precednt a pietei imobiliare. Aceste lichiditati au fost canalizate catre produse financiare derivate, care nu au fost decat componente ale unei bombe cu explozie intarziata si care a produs ravagii si in randul inventatorilor sai – bomba financiarizarii.
Delocalizarile si financiarizarea permit deconectarea burselor de economia reala asa cum este ea reflectata de PIB sau de taxa de somaj. Aceasta imbogatire globala – si aceasta mondializare – apartine acum trecutului!
Acum, natiunile suverane sunt nevoite sa lupte impotriva companiilor pentru a-si pastra interesele ce sunt mereu contestate.
Ravagiile financiarizarii si efectele sale cele mai vizibile (criza subprime, creza creditarii, a datoriilor suverane din Europa periferica, implozia bulei imobiliare spaniole, falimentele bancare din Irlanda si Islanda) au transformat lumea noastra intr-un mediu ostil capitalismului, unde notiunea de profit usor nu mai exista. Competita pentru atragerea capitalului s-a transformat intr-un razboi de transee, in care statele nu au alta resursa decat aceea de a bate moneda (si astfel de a crea datorii) pentru a-si finanta deficitele. O alta solutie ar fi ridicarea dobanzilor, pentru a atrage lichiditatile mult dorite, insa aceasta ameninta sa ruineze economiile, agravand si mai mult deficitele.
Cum aproape toate natiunile lumii se confrunta acum cu datorii faraonice, singura lor iesire este de a genera lichiditati prin exporturi. De aici si interesul pentru devalorizarea monedelor. Iata de ce acest razboi al monedelor – care are ceva patetic si disperat – se va amplifica si se va prelungi. Iata de ce trebuie sa anticipam o situatie conflictuala la scara mondiala, cu atat mai mult cu cat este evident ca natiunile noastre au epuizat filonul producerii de moneda si de imbogatire prin exporturi’’, incheie La Tribune.
Autor: Călin Marchievici
sursA: cotidianul.ro
Adauga comentariu