Băltirea în impotenţă
Tăierea salariilor şi cheltuielilor publice într-o economie aflată în criză a fost “o idee îngrozitoare”, cum afirmă şi demonstrează astăzi mari economişti ai lumii. Austeritatea a condus la efecte contrare economiei, în primul rând la creşterea şomajului. România se confruntă astăzi cu ameninţarea închiderii unor mari întreprinderi şi aruncarea în stradă a multor mii de oameni. “Iar azi mă-nchin la tot ce-am ars demult” spunea Turgheniev.
Într-adevăr, în ultimii 15 ani România a urmat politicile de “adaptare” a economiei sale la piaţa europeană soldate cu renunţarea masivă la producţie industrială proprie şi abandonarea oricărui efort de planificare strategică a dezvoltării sale prin utilizarea resurselor proprii în economia naţională. Am reuşit chiar teribila “performanţă”de a ignora importanţa uriaşă a agriculturii. Am fost însă din plin antrenaţi în politici speculative, nu de economie ci de pradă. N-am avut dezvoltare şi ieşire din sărăcie, ci salturi trufaşe, pe cât de bruşte pe atât de efemere, hotărâte de sus, din tot felul de cancelarii sau centre de interese, ce nu au fost justificate de cunoaşterea pământului natal şi a potenţialelor naţionale, îndeosebi umane.
Adevărurile simple sunt chiar simple. Cu 500 de ani în urmă, în iarna lui 1513, Machiavelli scria celebra sa lucrare “Principele”, manualul tehnicilor de putere ce este şi astăzi la fel de actual şi de necesar. El demonstra că acţiunea morală se desparte de politică, că viciul sau virtutea nu sunt concepte utilizabile în politică. Dar toată acţiunea politică şi folosirea puterii au ca scop susţinerea şi protecţia statului. Politica la noi s-a ocupat aproape exclusiv de interesele proprii ale baronilor puterii, deveniţi repede şi fără vreo teamă de pedeapsă, baronii hoţiei. Iar acest sistem al celor îmbogăţiţi peste orice măsură şi fără just temei s-a instalat şi decide soarta a milioane de români care mai cred în libertate şi democraţie. Unul din cei mai respectaţi judecători din istoria Americii, Louis Brandeis, a rămas celebru prin avertismentul: “Puteam avea democraţie, sau puteam avea avuţia concentrată în mâinile câtorva, dar nu le puteam avea pe ambele”.
Problema extrem de dură a României în Europa de astăzi este aceea că la noi nu există şi nu se fac bani, nu creşte avuţia şi deci nu contăm în ochii acelora ce au şi bani şi avuţie. Soluţia nu poate fi alta decât revenirea la o guvernare cu faţa către oamenii şi resursele noastre. Preferinţele noastre trebuie să filtreze şi să utilizeze tot ceea ce ne poate veni din Uniunea Europeană. Parcă văd pe unii “europeişti” exclamând că sunt anti-sistem. Ei bine, acestor zeloşi ai unor cauze îndepărtate de propria lor ţară le aduc aminte că România a acceptat enorme sacrificii (închideri de uzine şi milioane de locuri de muncă pierdute) pentru a fi compatibilă, cum ni se spunea, cu piaţa europeană. Ouăle sparte le vedem la tot pasul, omleta încă nu.
sursa: jurnalul.ro
Adauga comentariu