În ultimele zile s-au întâmplat trei evenimente care, împreună, indică punerea în mişcare a unui plan complex de prelungire a puterii lui Klaus Iohannis şi după ce acesta nu va mai fi preşedinte al României.
Îi detestăm pe ruşi, dar suntem gata să le urmăm exemplul atunci când ne convine: rocada Putin – Medvedev e luată ca model. De ce n-am face şi noi astfel încât la încetarea mandatului său la Cotroceni, Klaus Iohannis să devină premier?!
Primul eveniment: decredibilizarea lui Mircea Geoană. Scoaterea acestuia din lupta pentru câştigarea preşedinţiei României în 2024 este esenţială pentru reuşita planului. După evaluările momentului şi priza pe care Geoană o are, nu de ieri – de azi, la vârful Administraţiei SUA, el se anunţă un candidat cu şanse reale de victorie. Dar Mircea Geoană are sânge pesedist şi nu e cunoscut ca răspunzând automat comenzilor polilor europeni. De ce, ca preşedinte, Geoană l-ar accepta drept premier pe molatecul şi aservitul Iohannis, când are şi el oamenii lui, poate mai pricepuţi, mai fideli, mai zglobii pentru a asigura o guvernare cu care să se mândrească.
Apariţia filmuleţului cu Geoană urcându-se la volan după o cină asezonată cu mai multe pahare de vin alb, poate fi întâmplătoare doar pentru naivi, superficiali ori necunoscători ai metehnelor moştenite de la marea securitate ceauşistă. Aceasta este, de la o poştă, lucrătură de servicii specializate, cam cum a fost cazul şi cu fotografiile doamnelor Udrea şi Bica surprinse, pe vremuri, la shoping la Paris.
Deci serviciile s-au pus deja în mişcare să-l compromită, din timp, pe Geoană!
Al doilea eveniment a fost lansarea pe piaţă a zvonului că Iohannis ar fi pe lista scurtă a mai marilor lumii pentru a prelua, în 2023, secretariatul general al NATO. Să fim serioşi! NATO este o organizaţie majoră a lumii democratice, care are un rol şi responsabilităţi cruciale în menţinerea arhitecturii actuale de putere pe planetă. Mai marii lumii cunosc bine rolul marionetelor în controlul de la distanţă a ţărilor aservite lor, dar nu şi-ar da propria securitate pe mâna unei astfel de marionete. Nicio şansă, deci, pentru Iohannis să ajungă într-o asemenea poziţie. Zvonul şortlistării sale a fost anume lansat de strategii cărora le-a fost încredinţata misiunea despre care vorbim: ca o diversiune, ca o abatere a atenţiei societăţii româneşti de la adevăratul scop care se urmăreşte cu Klaus Iohannis, şi anume pregătirea terenului ca în 2024 acesta să fie înscăunat prim – ministru al României.
Al treilea eveniment a fost conferinţa de presă a preşedintelui Iohannis de acum două zile. Între o plimbare cu barca şi una cu bicicleta, domnul Iohannis a decis / a fost împins de la spate să facă ceva de care, de obicei, se fereşte ca dracu’ de tămâie: să se pronunţe tranşant asupra unora dintre problemele fierbinţi legate de guvernare. Singur a recunoscut în respectiva conferinţă de presă că, în general, chiar şi când are anumite reproşuri de adus cabinetului său, nu face asta în public. În aceste condiţii e de înţeles pentru toată lumea că orice abatere de la regula asumată reprezintă o excepţie ce trebuie să aibă în spate o motivaţie solidă, un interes imediat.
Care să fi fost motivaţia atacului la adresa lui Stelian Ion, ministrul justiţiei?
Dar a evidenţierii unor aspecte negative legate de PNRR?
Să le luăm pe rând.
După părerea mea este greşită interpretarea majorităţii comentatorilor şi analiştilor politici cum că domnul Iohannis ar fi nemulţumit de nedesfiinţarea, încă, a SIIJ. Cum am spus şi am argumentat în mai multe articole anterioare, Klaus Iohannis nu-şi doreşte, în realitate, desfiinţarea SIIJ. Altfel, SIIJ ar fi fost desfiinţată demult. Cei care îşi doresc cu înverşunare, cu un fanatism de-a dreptul dement acest lucru sunt adepţii taberei Macovei – Kovesi, cu multe schelete de competenţa SIIJ în dulap. Printre aceştia, în afara celor două torţionare – magistrat, se află şi nucleul dur al USR – PLUS care se simte ameninţat de dosarele lui Dan Barna şi Clotilde Armand. Prin anunţarea nemulţumirii sale că SIIJ nu a fost desfiinţată, Klaus Iohannis a jucat, practic, la cacealma. Şi cu un dublu profit: pe de o parte să nu şi le ostilizeze şi mai mult pe cele două zgripţuroaice amintite, destul de periculoase încă pentru planurile lui de viitor, şi pe de altă parte să le administreze câte o scatoalcă zdravănă lui Dacian Cioloş şi Dan Barna, cu USR-PLUS-ul lor cu tot, apropo de intenţiile acestora de a candida la prezidenţialele din 2024.
După evaluarea strategilor care îl sforăresc pe Klaus Iohannis (şi în interesul lui dar, mai ales, în interesul lor), pentru ca acesta să aibă şanse reale de a fi numit premier după ce nu va mai fi preşedinte este absolut obligatoriu ca noul preşedinte instalat la Cotroceni să fie “omul lor”. Condiţie pe care nu o îndeplinesc nici Cioloş, nici Barna, nici Kovesi şi, cu atât mai puţin, Geoană. Nu cred că alesul echipei Iohannis pentru acest rol crucial este Câţu, dar Câţu pare un personaj destul de potrivit pentru a preda PNL-ul fără nazuri, când i se va cere, candidatului desemnat de oculţi pentru cursa prezidenţialelor din 2024.
Pastişând modele de succes, regizorii planului mizează deja pe faptul că Florin Câţu va accepta cu înţeleaptă resemnare să interpreteze rolul lui Crin Antonescu din 2014.
Am lăsat la urmă comentariile negative făcute acum două zile de Klaus Iohannis în legătură cu PNRR.
Mi se par extrem de relevante pentru tema acestui articol întrucât par a conţine ceva premonitoriu.
Spicuiesc doar două fraze din spusele preşedintelui:
“Da, PNRR-ul nostru, ştim, am ştiut de la început că nu este perfect;
Şi, da, dacă sunt proiecte, care, din punctul de vedere al Comisiei, nu sunt eligibile, ele se scot din plan, asta este, nu e foarte complicat. Nu tot ce este pus acolo, în PNRR la noi, va fi realizat…”.
Aceste referiri la PNRR, că nu ar fi perfect şi că nu tot ce conţine el va fi realizat, nu se potrivesc deloc cu acel Klaus Iohannis pe care-l ştim, comod, mare vânzător de promisiuni fără acoperire şi ascunzându-se în prima scorbură când îl agasează realităţi care nu-i convin. Nu el se impauna cu miliardele pe care personal le-a obtinut pentru Romania? Si acum? Cum vine asta, ca nu tot ce contine PNRR va fi realizat? Adica nu toate miliardele pe care si le lipise pe frunte vor fi primite? Bizar si necaracteristic gargarei goale cu care ne obisnuise. Cu atât mai important devine, deci, să înţelegem care au fost mobilul şi scopul ascuns ale acestor critici care, evident, îi vor crea ceva bătăi de cap cu nervoşii de la USR-PLUS.
Părerea mea este că preşedintele Iohannis a încercat să-şi creeze un alibi pentru când va fi prim – ministru şi nu va putea să implementeze toate bazaconiile incluse în PNNR de incompetentul şi tupeistul Cristian Ghinea.
Klaus Iohannis prim ministru în 2024? Doamne fereşte!
Atunci Dan Barna, ori Dacian Cioloş? Nici nu ştiu ce protecţie să mai invoc.
Să nu ne pierdem, însă, speranţa! La ritmul în care se deteriorează toate în jur, poate va veni şi şocul binefăcător. Care să-i măture de la putere pe neputincioşii de azi şi să ne dea şi nouă o şansă pentru ziua de mâine!
P.S. Parcă vrând sa-mi confirme concluzia de mai sus, iată şi şocul. Noile filmări apărute în seara asta, cu Clotilde Armand furând ea însăşi, pentru sine, voturi. Va fi acest şoc cel binefăcător, sau mai avem de aşteptat?
…da! pina la sfintu’ asteapta…
Chiar , Doamne ferește-ne de o asemenea combinație , mai mult decât ticăloasă !