Veoricooo !!!…Veoricoooo… ce mi-ai făcut…parcă n-ai avea inimă, dragă …Da’ eu țiu minte, nu uit nimica, fată …mai știi cum mi-ai frânt inima și atunci, pe 25 aprilie, anul curent? …Erea primăvară și te-am așteptat cu ciorba ferbinte pe masă, ți-am pus și-un belet de împăcare sub șervet, mi-am pus cravata bleu, aia care-ți plăcea așa de mult odineoară, m-am dat cu afterșeiv și tot n-ai venit , Veoricooo… n-ai venit… Și când ți-am dat telefon, așa, nu că să mă arăt în-gri-jo-rat, da’ să mai stăm și noi de vorbă, ce mi-ai răspuns?
„-Plec în Israel. Oricum, joi vin doar eu la Palatul Cotroceni pentru că nu există niciun conflict cu BNR, nu accept altfel. Nu e cazul să vină altcineva din cadrul Guvernului. Vin doar eu într-o zi și vorbim.
-Și eu ce mă fac acum?
-Și eu ce să-ți fac, dacă nu m-ai întrebat înainte? ”
Și-ai trântit telefonul de parcă în inimă mi-ai înfipt receptorul, dragă…m-am dus în bucătăria de 425 mp a vilei LAC 3 și am spart vesela… am aruncat cele cinci paltoane pe capota li-mu-zi-nei… m-am tăvălit pe gresia din hol… dar mă durea prea rău și am sunat din nou…și pentru ce? ca să-mi răspundă, fără milă, robotul, Veorico… că „să revin”…
În public m-am făcut că nu mi-e dor… da’ când ai venit cu remanerea și te-am văzut ( apropo, ce dizainăr ai, că te îmbracă trăsnet … e talentat … nu e ca Eli Lăstean care știe decât un model de rochie pastel din material puțin, că oricum ar croi-o iese tot deasupra genunchilor) îmi tremurau picioarele ca pe vremea când scriam DE CE E ÎNTUNERIC NOAPTEA și-i făceam curte lu’ Carmen… Mi-ai aruncat niște priviri înghețate de mi-a fost un pic teamă să-ți strâng degețelele delicate… ca să nu mă respingi… Atunci, pe loc, mi-a venit… daʹ dacă refuz eu vreo doi miniștri, atunci ești nevoită să vii încă o dată, Veorico… să te mai văd… și ți i-am respins!
Daʹ tu nu știi, fată, ce-i dragostea și cum te perpelește ea pe dinăuntru… Te-am așteptat la Cotroceni de mi s-au lungit urechile privind pe fereastră… ți-am făcut ștrudel… ziceam că te-ntorci mai repede de la Brusel și vii să mai discutăm și să mai remanerăm împreună, în fața șemineului la un păhărel de vișinată, tu – nimic… Și când îmi arunc ochii pe ecranul televizorului, ce văd? Te văd pe tine, Veoricoooo, cu İuncher ăla de mână, care era așa sprințar de parcă nici nu știa ce-i aia sciatică și avea , nenorocitul, și pantofi de-aceeași culoare… adică se pregătise de rendez-vous, ce mai… Păi bine , mă fată, ăla mi-a făcut curte și mie, și-a vrut să mă pupe pe gură, da’ m-a pupat pe cravată, că el e mic de statură și n-a ajuns…
Atunci am pus ședință de CSAT, că la aia trebe să vii… adică:
„…avem marți ședință de CSAT și în marja acelei ședințe ar fi fost un moment foarte potrivit pentru o atfel de discuțe, fără a atrage atenția publicului că discutăm o chestiune de remanere, deci ar fi fost foarte elegant ”și pentru tine, Veorico,… și-ai „ fi aflat inclusiv argumentele mele” .
Da’ tu, călcând pe sentimentele mele curate, ce-ai făcut? M-ai dat la Curtea Con-sti-tu-țio-na-lă… D-aia zic…că „acum, situațea s-a schimbat și vei afla argumentele mele la Curtea Constituțională.”
Ca să vedeți, cetățeni, cu câtă răutate a făcut Veorica totul …să vă spun:
„…Mi-a trimis în scris, fără să mă contacteze, o solcitare de remanere a guvernului. După care, fără să aștepte răspunsul, mi-a mai trimis o solcitare de remanere a guvernului. După care mi-a mai trimis hârtii, toate fără să caute o discuție sau un dialog cu mine. În definitiv, doamna prim ministru m-a sunat , totuși, ieri. Și ce credeți că m-a-ntrebat? Dacă am terminat analiza și când cred eu că voi da un răspuns. Și-am spus foarte politicos că azi și mâine , nu…iar în zilele următoare o voi informa când ajung la o concluze. Sincer, m-aș fi așteptat, în toată această pereodă, așa, între vizitele pe care le face în străinătate, măcar să mă sune sau să mă caute și să întrebe: «Domnu’ președinte, de ce nu ne dați un răspuns, care este pro-ble-ma?» fără să înțeleagă că …noi nu sʹtem puși aicea ca să ne trimitem hârtii scrise de secretare, secretari sau alți colaboratori. Noi sʹtem puși aicea pentru a rezolva problemele sta-tu-lui !” ….și, mai ales pe ale mele, desigur.
Acum m-ai rănit rău, Veorico… așa că eu cred că-ți trimit hârtiile-napoi, că și-așa erau greu de citit, iar tu să-mi dai înapoi SMS-urile ale pătimașe, ale mele, udate cu lacrimi… Cum care SMS-uri ?… alea explicite și pasionale la maxim formate din „Îmmm? ” și-un emoticon care face cu ochiul.
Autor: Luminița Arhire
Sursa: Luminița Arhire Facebook
Adauga comentariu