Vi l-ați fi imaginat pe Ceaușescu să vâneze o strângere de mână cu vreun Președinte, pe la conferințele internaționale? Indiferent dacă acel Președinte era din Est sau din Vest!
Exact aici este diferența…!
În acele vremuri România era respectată, și mai mult, era reprezentată cu demnitate, atât de Ceaușescu, cât și de alți politicieni în funcții de conducere!
Astăzi, suntem un Stat nesemnificativ și “respectat” doar pentru restul de resurse pe care le mai avem. Un Stat abonat la împrumuturi externe perpetue, care încă mai poate garanta cu resurse naturale, pentru că așa cum este astăzi economia Țării, nu vă fi niciodată în stare să acopere necesarul bugetar, indiferent de reformele vreunui Bolojan!
Drumul spre faliment este o certitudine, și este doar o problemă de timp.
Se punea problema falimentului României pe timpul lui Ceaușescu?
Dacă nu se punea, atunci de ce se pune astăzi?
Răspunsul îl știm…, dar ceea ce nu știm, este dacă mai avem vreo șansă să evităm acest deznodământ!
Personal, nu cred că mai avem vreo șansă, pentru că astăzi suntem blocați atât internațional, de către Occident, cât și intern, de către trădători și retardați.
Doar și pentru faptul că Rusia nu ne-a nimicit, și ne-a lăsat libertatea să ne dezvoltăm cum am vrut, ar trebui s-o respectăm. Pentru că putea să fie mult mai rău, exact cum este astăzi cu Occidentul față de România.
Sigur, nu am ales tabăra greșită, este teoretic corect că facem parte din UE, dar ceea ce este incorect, sunt concesiile pe care le-am făcut în detrimentul interesului național!
“Pas cu pas” ne-am auto-distrus!
Credeți că Nicușor, Bolojan, sau partidele înțeleg dezastrul în care ne aflăm?
Mai grav este că nici poporul nu înțelege, iar cei câțiva care înțeleg, nu sunt suficienți pentru a coagula rezistența, respectiv opoziția.
Planul de Țară ar trebui să fie sigur “Apă, Hrană, Energie”, dar nu este suficient.
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Adauga comentariu