“Generalul-şef al NATO, Alexus G. Grynkewich, Comandantul Suprem al Forţelor Aliate din Europa (SACEUR) şi al Comandamentului European al Armatei Statelor Unite ale Americii (USEUCOM) a declarat marţi, la Sibiu, că este foarte încrezător că Rusia a fost descurajată de a ataca o ţară membră a Alianţei datorită nivelului de pregătire al Armatei Române…!”
Ăsta ori a mâncat prea multă slănină, de a făcut indigestie, ori a băut prea multă pălincă, și i-a rămas între dinți, că altfel nu îmi explic afirmația de mai sus.
Armata Română este poate semnificativă în comparație cu Armata Albaniei, cel puțin ca impresie artistică, datorată în special inflației de generali burtoși pe care îi strâng cizmele, datorită reținerii de apă (edem la glezne).
În Scutul de la Deveselu nu îmi pun speranțe, pentru că între timp personalul românesc a reușit să fure toate butoanele colorate de comandă și componente mici, necesare prin gospodărie, chiar și fără utilitate practică, dar fie și ca ornament prin casă sau ca amintire de la locul de muncă, deci pula lansare de rachete contra rușilor, “pula” fiind un termen militar tradus în engleză prin “successful launching”.
Mai sunt și alte armamente cu care am impresionat Rusia, în special cele verbale de înjurături, arătat degetul mijlociu, și crăpat și scuipat semințe către adversar.
Dacă vedem că este groasă, întoarcem armele.
A “întoarce armele” este un termen militar românesc, inventat în WW2, și înseamnă că soldatul român ține pușca cu țeava spre el, după care trage…., sau cam așa ceva.
Avioanele de vânătoare, unele zboară și altele nu zboară, așa cum se întâmplă în general în viață. Și nu tot ce zboară se mănâncă, de aia zboară cele care zboară…, că poate scapă.
După acest scurt “overview” militar, să trecem la Comandantul Suprem.
Mi-l imaginez în uniformă de camunflaj kaki, dar nu cu frunze desenate ci cu un imprimeu de fasole cu ciolan. Mic, creț, zglobiu, și zâmbăreț, cu busolă de campanie, care își mută Nordul datorită schimbării Polilor, cu gamelă și lopețică de nisip, de la ultimul concediu la mare, când construia castele pe plajă, și colac cu rățușcă, dând ordinul de atac graseind și lipindu-și un muc pe ochiul măștii de gaze.
Groaznic și înspăimântător în același timp.
Știu rușii ce știu…!
El Comandante.
P.S. astăzi sunt productiv pentru că am visat-o pe fosta nevastă cu care mă certam în vis…! Nu ar trebui să fie o cauzalitate directă, dar drumurile Domnului sunt total de neînțeles…!
Autor:Jean Maurer
Adauga comentariu