Haideți să ne jucăm puțin cu imaginația și să luăm puțină distanță de ceea ce am învățat pe la diferite școli sau față de intoxicarea din mass-media cu privire la două concepte: democrația și dictatura.
Pe scurt, că multă vorbă plictisește, democrația ar fi un sistem social care ține cont de voința poporului, iar dictatura ar fi un sistem social care nu ține cont de voința poporului, ci de voința unui singur individ sau grup foarte restrâns de oameni. Am zis pe scurt…!
Dar ce vedem noi că se întâmplă de fapt astăzi?
Democrația a devenit o butaforie care sub un nume pompos nu face nimic altceva decât să servească și să apere interesele unui grup foarte restrâns de oameni, de obicei politicieni, mari patroni de corporații, mari bancheri, oameni supra- bogați, prin metode care pleacă de la manipulare, minciună ordinară și până la utilizarea forței sau anihilarea fizică. Pe fond sunt toate atributele unei dictaturi.
Atunci mă întreb, nu ne-am putea imagina o “Dictatură în folosul poporului”, hai s-o numim “Dictatură Populară” exercitată de o mână de oameni bine intenționați față de cei mulți, unde buna intenție, moralitatea și meritocrația să fie legea fundamentală?
Respectată sub pedeapsă capitală!
Vă rog să nu faceți analogie cu comunismul sau socialismul, chiar dacă ar fi unele puncte ideologice comune.
Decât o “Democrație Totalitară” poate nu este mai bună o “Dictatură Populară”?
Repet, nu am alți termeni, iar cei pe care îi folosesc sunt încărcați istoric cu multă “zgură”, dar eu mă gândesc la ceva nou, adaptat unei societăți umane care se confruntă cu riscuri imense generate de însăși evoluția ei, și nu numai, care trebuiesc neutralizate, hai să-i spunem printr-o “Dictatură a consensului internațional”.
Pentru asta nu ne trebuie un “Guvern Mondial”, ci ne-ar trebui un set de “Proceduri/legi Mondiale” respectate cu strictețe, și evident inteligente, care să fie în folosul popoarelor și al Vieții, și al Naturii.
Ceva Organisme Mondiale și Legi Mondiale există, numai că nu sunt respectate.
Știu, este utopica postarea, dar luați-o că pe un exercițiu de imaginație, că omul se mai gândește și la altceva decât la bani, mâncare și babardeală, sau dureri de oase.
Una din sursele mele de inspirație sunt cei vreo 20 de ani petrecuți în casa părintească, unde tata îmi explica exhaustiv sensul vieții și valorile ei, iar mama mă plesnea aprig și concis atunci când nu aveam ținere de minte sau mă lăsam greu convins.
O alternanță benefică între Democrație, Dictatură și Coerciție…., iar unde dă mama crește…, că de aia mă chinui acum să slăbesc!
Un început de săptămână glorios…!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Adauga comentariu