Nu poți boicota un război. Poți să fugi, dar dacă rămâi vine peste tine. Numai copiii își pun mâinile la ochi și cred că pot schimba realitatea.
Atunci când căpitanul cade pe câmpul de luptă, locul lui e luat de locotenent. Când cade și locotenentul, comanda este dusă mai departe de sergent. Și așa mai departe.
În război contează să mergi până la capăt, iar victoriile se capătă cu sacrificii.
Moralul armatei este mai important decât orice; chiar dacă adversarul este mai puternic, luptele sunt câștigate de cei mai determinați.
Eu așa văd lucrurile, în termeni militari, în ultimele cinci luni. E suficientă o breșă în fortificație, chiar dacă pare inexpugnabilă. Breșa a fost făcută de Călin Georgescu, iar de atunci Sistemul face gafe după gafe, arată că e în degringoladă.
Dacă-i lăsăm să astupe breșa din fortificație cu un dop de mucușori și căcărăi, lucrurile vor trebui luate de la început peste cinci ani.
Personal nu vreau la Cotroceni un autist după un un deceniu cu un retard.
Mai ales că nu va fi nici el președinte, cum nu a fost nici cel anterior, ci o simplă hologramă ineptă.
Ce vă propun este doar să nu cedați; steagul trebuie dus mai departe, indiferent de situație. Nu ne permitem dezamăgiri.
Căpitanul e rănit, dar se va reface.
Și va reveni la locul de luptă, pentru că acum este de câștigat o bătălie.
Să nu ne facem iluzii.
Războiul pe care îl avem de dus este mult, mult mai amplu.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu