Analize și opinii

Iulian Capsali: NAȚIONALISM DE POPOTĂ

Multă lume este uimită că există “naționaliști” care sprijină regimul bufonului globalist Zelenski, indivizi cu chimir și voce țipată care cer intrarea în război a României de partea acestuia.
Nu insist asupra acestui aspect, am explicat de prea multe ori care ar fi consecințele pentru noi în pierderi economice (enorme deja) și, mai ales, în vieți omenești. De ce să lupte băieții noștri (eu am trei incorporabili) pentru proiectele trasate la Davos?
Ucraina rămâne cel mai ostil stat dintre toți vecinii nu de ieri, de azi și nu doar împotriva României, dar și împotriva elementului românesc din teritoriile istorice, supus ucrainizării forțate.
Totuși, cum poate fi un “naționalist” de acord cu tratatul semnat de un retard de capul lui, fără absolut nicio consultare națională, fără acordul Parlamentului, încălcând Constituția și legile statului, tratat care transformă România în stat beligerant? Tratat în care România dă totul, iar Ucraina nimic.
Cum poate fi un naționalist pe aceeași linie cu Johannis, Ciolacu, Ciucă, tot USR-ul, CTP, Radu Tudor, HotNews, G4Media, de Martorii lui Petrov șamd, de cele mai toxice elemente globalist-progresiste care ne pervertesc viața socială și duc la distrugerea statalității, într-o țară care nu mai are suveranitate, devenind o colonie periferică, un hinterland acefal care nu mai are armată proprie, servicii, cu o Justiție aservită în mare măsură, lipsită total de atribuții în privința politicii externe proprii? O țară condusă prin interpuși la dictatul ambasadelor?
Cum este posibil ca dorința de neutralitate în acest conflict fratricid să fie tratată de aceștia identic cu propaganda globalistă, care taxează această poziție ca “rusofilie” și “putinism”? Iar șefi de state actuali și, sperăm, viitori, care se opun acestui demers ce duce implacabil la Război Mondial, oameni de stat (nu politicieni) responsabili care doresc negocieri de pace, să fie ținta unor atentate după un potop de ură exacerbată de o presă de propagandă globalistă atroce.
Răspunsul nu poate fi decât unul singur: acești indivizi răspund la ordine.
Cum am spus de câțiva ani, în România este destul naționalism (recte suveranism) cu voie de la poliție, ca să-l parafrazăm pe Conu Leonida al mereu actualului Caragiale.
În România s-a reușit imposibilul, ca “naționaliștii” să aibă același discurs ca Soros.
Suntem, și în acest domeniu, unici în Europa.