Am trecut ieri pe lângă un McDonald’s, în drum spre un loc unde aveam treabă. Pur și simplu, miroase scârbos a prăjeală de ceva alterat.
Imposibil să înțeleg cum ai putea sta în acel miros fetid, nu mai zic de mestecat și înghițit zoaie de carne cu monoglutamat și cartofi care au nu-știu-câți aminoacizi, grăsimi trans, zaharuri, acid citric, lapte hidrolizat și aditivi pentru umiditate.
Vin acasă și de pe hol simt un miros de berbecuț la grătar. Hota nu mai făcea față cotletelor luate de la Obor de nevastă’mea, fripte pe tigaia de fontă.
Ca o paranteză, tigaia de fontă față de tigaia din tablă de aluminiu dată cu spârcuri antiaderente e ca o Dacie electrică pusă la arat împreună cu un tractor. În plus, tigaia de fontă o lăsați moștenire copiilor, dacă vor mai avea carne naturală de pus pe ea. Pentru greieri e bună și cea de aluminiu.
Dacă nu există parfum cu miros de cotlet de berbecuț, ar trebui inventat. Și o spun eu, care nu mai mănânc carne de peste două decenii.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu