Dacă nu ar fi fost marii oameni de știință ca profesorii Sucharit Bhakdi, Luc Montagnier (premiul Nobel pentru medicină), Malone și mulți alții, care ar fi arătat de la început că virusul este creat în laborator iar un vaccin este imposibil de realizat, ba mai mult, că serul experimental mARN este o armă biologică – numai în jurul meu am auzit de trei decese în ultimele zile – probabil că proporțiile dezastrului ar fi fost inimaginabile.
Nu pot să-l uit pe prof. Sucharit Bhakdi care implora, cu lacrimi în ochi, părinții ce ar fi vrut să își ducă copiii la înțeparea cu ser, să nu îi distrugă.
Mai ales că era evident faptul că virusul creat în laborator, Covid, nu afecta copiii mai mult decât o simplă viroză, iar mortalitatea era ZERO.
Ce ne-am fi făcut fără medicii din România care au avut curajul să spună adevărul?
Cum poate un Parlament făcut din niște troglodiți să astupe gura cu o lege imbecilă lui Răzvan Constantinescu, Hagima Geanina , Damian Baciu și altor asemenea oameni care s-au sacrificat pentru binele comun?
Cum ar putea un Parlament cu majoritate acefală să-i spună unei doctorițe eroine ca Flavia Grosan, care a salvat probabil zeci de mii de români care ar fi ajuns în ATI (atenție, toți medicii oficiali dădeau tratamentele care s-au dovedit ucigătoare, cum a fost Kaletra, și prezentau ATI-ul ca singura soluție în această boală, nu uitați asta!), să-i spună ce tratament ar fi trebuit să dea pacienților?
Știința nu este infailibilă!
Nu este Dumnezeu!
Sunt atâtea tratamente care au fost date ca fiind benefice, care s-au dovedit în timp distrugătoare și chiar mortale.
Gândiți-vă că Eminescu a fost tratat la Viena cu mercur (care era prezentat ca un tratament inovator), că medicii în anii ’60 făceau reclamă la țigări, iar tratamente ca Thalidomida sau banalul piramidon, care se vindeau chiar fără prescripție medicală, au nenorocit sute de mii de copii și nu se știe câți adulți.
Iar această lege se întâmplă să fie formulată exact în timp ce administrația americană pune sub semnul întrebării mai multe tratamente administrate copiilor, care au dus la o explozie de autism: de la 2–4 cazuri la 10 000 de copii (adică aproximativ 0,02 % până la 0,04 %) în anii ’70, până la 3,2/3,79% (peste 1 din 31 copii), în 2022, anul în care există ultima apreciere asupra acestui fenomen teribil.
Cine are dreptul să vorbească despre necesitatea unui tratament; cine ne poate forța să primim administrarea unui medicament?
Autoritățile? Arafat? Ursula, care și-a îmbogățit familia din afacerile cu Pfizer, încă secretizate? Afaceri de miliarde de euro!
Păi după ce ați dat o lovitură de stat, faceți și lagăre de concentrare, ca să terminăm odată cu ipocrizia.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu