Cine nu înțelege că progresismul este totalitar în esența lui, că ar închide mâine bisericile și ar declara Familia normală ca o reminiscență a Tradiției care trebuie extirpată, că ar (re)educa toți copiii începând de la grădiniță ca să le fie bine inoculat că pot să-și aleagă sexul în funcție de dorință și că i-ar supune de mici tratamentelor hormonale, cred că suferă de naivitate cronică.
Există inclusiv în Biserică, în zona “dilematică” a intelectualității, un curent liberal, care încercă să fie conciliant cu progresismul și să-i găsească justificări, numai datorită faptului că acesta provine din Occident. Deși este absolut demonic, se încearcă umanizarea lui.
Desigur, în discuție este ingineria socială susținută de elitele mesianice plutocrate. Negarea în bloc a acesteia este văzută de occidentalolatri ca un afront adus Vestului – cel care impune aceste “valori” prin rezoluții UE, ambasade și ONG-uri generic denumite “Soros”. Neoliberalii confundă această revoltă a conservatorilor cu o mișcare anti-capitalistă. Ce este drept, corporațiile transnaționale împing în toate zările aceste ideologii dizolvante.
În viziunea maniheistă a creștinilor de salon, a te opune acestui curent revoluționar dizolvant este echivalent cu a fi putinist/rusofil. Este, de altfel, o temă recurentă în mediile securiste “de dreapta”, care sprijină junta Statului Subteran la noi, Deep State în SUA. Trump, chiar dacă era președinte, a fost anchetat patru ani de zile întrucât serviciile de informații americane controlate de globaliști și obediente democraților au “suspectat” un ajutor dat de Moscova campaniei electorale. S-a dovedit tot atât de adevărat ca aruncarea în aer a conductelor NordStream de către ruși sau ucraineni.
Este un truism ideea că Securitatea Globalistă a pus pe picioare și partide progresiste, care să preia și să transpună politic energia revoluționară, o masă de manevră la care se lucrează de ceva vreme. Intelectualii “dilematici” din Biserică au avut încercări constante de conciliere cu USR sau cu ideologi troțkiști ca A. Caramitru ori cu staliniste ca Monica Macovei (pe care au și sprijinit-o politic) sau Codruța Kovesi.
Ceea ce progresiștii au acaparat cvasi integral este presa, inclusiv TVR, unde au pus la conducere un vechi acoperit al serviciilor cu agendă “Soros”. Presa mainstream românească a devenit un instrument abject de manipulare, iar propensiunile totalitare s-au văzut foarte limpede în timpul plandemiei. Deconectarea de la această sursă de psy-op este o măsură minimală de păstrare a liniștii interioare.
Altă pârghie folosită conform manualelor Soros este mediul universitar, mai ales facultățile de sociologie, științe politice, istorie, litere și filosofie. Deja absolvenți ultra-progresiști, deveniți profesori, propagă de câțiva ani ideologie sexomarxistă în colegiile de top din România. În orele de istorie sunt propagate ideile antinaționale ale unui turnător dovedit al Securității ca Lucian Boia, devenit un apostol al demantelării miturilor fondatoare ale neamului românesc.
În plus, în curriculum-ul pentru licee conținutul ce ține de Istoria României a fost eliminat; nu mai există manual pe această temă fundamentală pentru sădirea respectului pentru strămoși, în schimb legea privind introducerea în programa școlară a studierii istoriei evreilor și a Holocaustului a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis, în luna noiembrie 2021.
Cine pătrunde sensul istoriei moderne, a observat că o coabitare (acceptabilă pentru mediile ideologizante ale intelighenției și ale “idioților utili”) cu acțiunile revoluționare, duce la victoria politică în cetate și, imediat, la represiunea asupra forțelor contra-revoluționare, tradiționaliste. Aceasta s-a întâmplat și la Revoluția Franceză, și la ascensiunea nazistă (care avea în plus o componentă rasistă), și la revoluțiile comuniste din Rusia, China, Cambodgia, Europa de Est șamd.
Opoziția trebuie să fie fermă și ofensivă. Ideea de contrarevoluție, de reacțiune pașnică, este singura cale de păstrare a firescului social.
Orice acțiune de apărare a Familiei, mai ales a inocenței copiilor noștri, este un indicator de sănătate a unei națiuni. Iar legile statului trebuie să urmărească exact acest principiu.
O presă și o Școală dezideologizată, dar și legi de apărare a Familiei și a sufletului copiilor, sunt componentele de bază în ranforsarea societății românești, aflată în curs de dezagregare.
Pe lângă suveranitatea alimentară și energetică, cea mai importantă direcție de pus în practică pentru generațiile actuale este ocrotirea viitorului acestui neam, a copiilor noștri. Dezideologizarea educației și măsuri realiste pentru stoparea prăbușirii demografice (despre care voi scrie într-o proximă intervenție) sunt prioritare.
Trebuie să conștientizăm ceea ce transmitea cu disperare românilor, într-un interviu înainte de Referendum, profesoara Judith Reisman de la Liberty University din SUA: “Înțelegeți, distrugerea copiilor este sfârșitul jocului!”
Dacă nu înțelegem, cum aminteam la început, că după ce vor avea puterea în stat și o masă suficientă de adepți, revoluționarii sexomarxiști vor trece la înăbușirea oricărei revolte, nu vom avea scuze. Așa s-a întâmplat mereu în istorie, așa vor face și acum dacă nu vom pune stavilă puterilor întunericului.
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu