Cu cât Arsenie Boca este atacat mai vârtos din afara, dar și din interiorul Bisericii, cu atât se vădeșește mai mult sfințenia sa, prin mărturiile celor care s-au învrednicit de minunile mari mijlocite de Cuvios la Dumnezeu.
Este firesc: în Biserica primară păgânii erau uimiți de capacitatea de jertfă a creștinilor. Cu cât prigoana era mai mare și creștinii erau martirizați în masă, cu atât mai mult creștea numărul convertiților, care vedeau în curajul până la sacrificiu al mărturisitorilor pe Cel care era Calea, Adevărul și Viața.
De remarcat că astăzi, la meridian românesc, urmașii securiștilor, torționarilor și ai ideologilor comuniști, continuă să se lupte cu memoria celor care L-au mărturisit pe Hristos în temnițele unde au fost muceniciți. De ce ar face excepție Cuviosul Arsenie, care băga spaima în securiști în pușcărie fără să-i atingă, fiind băgat într-o cușcă de fier în interiorul unei camere mari ale cărei zăvoare și drugi de fier din ușă zburau la 12 noaptea, deși Părintele era în rugăciune în celălalt colț al acestei colivii metalice.
Părintele Gheorghe Calciu, care la rândul său a fost caterisit, ca și Sfântul Ardealului, în timpul vieții, la presiunea Partidului Comunist și a Securității asupra instituției bisericești, a profețit: “O să se bată cu noi şi morţi, iar noi o să fim alături de voi ca să ne apăraţi. Şi morţi, vom izbândi!”
Autor: Iulian Capsali
Adauga comentariu