Istoria e un ciclu: o națiune lovește când e puternică, cealaltă lovește când vine rândul ei

Ieri am stat de vorbă cu un coleg polonez despre ura istorică dintre polonezi și ruși. El era convins că totul a început în 1792, când Rusia a invadat și a zdrobit Polonia, deschizând drumul către dispariția statului polonez.

Așa se învață la ei în școli și așa se transmite din generație în generație: „Rusia ne-a distrus țara.”

Dar i-am spus ceva ce l-a surprins total: „Știi că, de fapt, prima mare invazie nu a fost a rușilor asupra Poloniei, ci a Poloniei asupra Rusiei? În 1610, nu în 1792.”

I s-a schimbat fața instant.

Pentru că în 1610, în plin „Timp al Tulburărilor”, armata polono-lituaniană a cucerit Moscova. Nu un oraș de frontieră. Nu un fort. Capitala Rusiei. Kremlinul. Singura dată în istorie când Moscova a fost ocupată de o putere europeană înainte de Napoleon.

Vă imaginați umilința pentru ruși? Țara era devastată, foamete, haos, impostori care pretindeau tronul, iar în toată tragedia asta, vecinul mai puternic profită și îți ia capitala. Rușii n-au uitat niciodată asta. În mentalul lor colectiv, 1610 a rămas ca o rană deschisă: „Nu trebuie să permitem niciodată Poloniei să se ridice suficient de mult încât să ne amenințe din nou.”

Apoi, în 1792, Rusia întoarce lovitura. Și nu oricum.

Intră în Polonia, distruge reformele moderne, zdrobește armata lui Kościuszko și, pas cu pas, șterge Polonia de pe hartă. Pentru polonezi, acesta e actul suprem de nedreptate istorică. Pentru ruși, era doar „revanșa” după 1610 – ciclul început de Polonia.

Și uite așa se naște ura.

Nu din nimic.

Nu „de ieri”.

Ci din două secole de lovituri, trădări, umilințe și frică reciprocă.

Astăzi, toți pun vina doar pe Rusia, fără să mai privească înapoi. Fără să vadă că, în realitate, istoria e un ciclu: o națiune lovește când e puternică, cealaltă lovește când vine rândul ei. Nimeni nu e înger, nimeni nu e demon. Doar imperii care se ciocnesc la granițe timp de sute de ani.

Iar noi, oamenii simpli, moștenim emoțiile și fricile lor, ca și cum ar fi ale noastre.

Autor: Remus Curt