Numele Crăciunului apare la românii din nordul și din sudul Dunării sub câteva forme: Crăciun, Crățun și Cărțun. Din cauza originii nesigure a termenului, au fost emise diverse păreri, unele fanteziste. Totuși, doar două ipoteze pot fi reținute: una îl derivă din lat. CREATIONEM; cealaltă îl consideră termen moștenit din daco-moesică (cf. alb. kërcú „buturugă”, cu trimitere la tradiția arderii buturugii de Crăciun). Mie mi se mai pare mai vrednică de crezare aceasta din urmă, susținută și de Grigore Brâncuș, pentru că nu pune dificultăți fonetice și semantice ca cealaltă. În tot cazul, nu ar fi singurul element de origine daco-moesică în creștinismul românesc.
În ambele ipoteze, este admis că numele sărbătorii folosit în latinitatea dunăreană a fost împrumutat foarte devreme de slavi. Se poticnesc de această problemă cei care cred că slavii au fost cu toții păgâni până la creștinarea lor oficială pe filieră grecească. În realitate, o conviețuire între populația romanică și slavi este semnalată la est de Carpați în sec. VI și tot de atunci datează ceramică slavă cu simboluri creștine. Conviețuirea destul de devreme a slavilor cu populația creștină explică de ce slavii au împrumutat de la aceștia cuvinte precum CRĂCIUN și COLINDĂ. În limbajul creștinilor de la Dunăre, cum arată Ivănescu, termenul CALENDAE a căpătat sensul de ‘colindă’, de unde a fost împrumutat de slavi (lucru arătat și de Petar Skok). Termenul daco-roman este continuat de forma dialectală CORINDĂ, în vreme ce COLINDĂ din celelalte graiuri este reîmprumutat de la slavi.
Pentru unii, o altă piatră de poticnire în discuție este faptul că numele sărbătorii din latinitatea dunăreană diferă de cel din latinitatea occidentală. Dar această abatere face parte dintr-o întreagă serie care individualizează latinitatea dunăreană și care arată că aici exista o altă autoritate bisericească, cea de la Constantinopol: SERVATORIA în loc de FESTA, DRACO în loc de DIABOLUS, ROSALIA în loc de PENTECOSTA, *FLORILIA etc., precum și A MÂNTUI, care nu a primit o explicație convingătoare.
Autor: Iosif Camară
Adauga comentariu